Masinile autohtone americane - un simbol care si-a pierdut identinatea

Gheorghe Alexandru abia trecuse de varsta majoratului cand a emigrat cu familia din Romania in America si a inceput sa lucreze la fabrica de automobile, din orasul Detroit , care era un simbol de viata in noua societate americana . A inceput ca si simplu muncitor iar cand a ajuns la pensie la inceputul anilor ’90 era manager.
In ultimi ani compania Ford a inchis zeci de fabrici si zeci de mii de muncitori au ramas fara locuri de munca.
Nea Ghita, cum ii place sa i se spuna, cunoaste cu deamanuntul istoria acestui gigant auto, iar astazi amintirile lui sunt doar o pagina din istoria industriei automobilistice americane.
Orasul Detroit, din statul Michigan este un nume de rezonanta in industria de masini din America . Romanii, emigrati de-a lungul anilor in acest oras, au botezat Detroitul, “De’trait” adica un loc unde se traia bine.
Povestea locului de nastere a primului autovehicul din lume produs in serie, a inceput la Detroit , pe la inceputul secolului 20. Tanarul antreprenor si vizionar Henry Ford, nascut dintr-o familie de fermieri din Michigan, a lansat productia in masa a celebrului, Model T. Intr-un timp scurt viata lui s-a schimbat uluitor, de la una simpla de fiu de fermier la cea de capitalist, care traia la oras.
Mai mult insa decat insasi viata personala, Ford a schimbat America .
Daca inainte America era o societate orientata cu preponderenta inspre agricultura, aceasta a devenit in scurt timp un gigant industrial, iar noul erou cultural a devenit marele capitalist de la oras. Calul putere a inlocuit pe cel traditional, iar masinile americane au devenit in scurt timp cele mai bune din lume, pentru ca insasi America era cea mai buna din lume.
Masinile americane au fost un simbol al secolului 20 pe continentul American. A inceput cu Modelul T, a continuat cu “monstrer cars” in anii ’50 , si cu asa numitele “hot rods” din anii ’70. Masinile americane reprezentau, atat in viata de zi cu zi cat si in filmele vremi, un simbol al libertati, patriotismului dar si al liberari sexuale. In timp, ele au produs alte simboluri, ale stilului de viata american: moteluri, panouri publicitare uriase cat si faimoasele restauante drive- thru.
"Era o moda sa te plimbi cu masina, sa-ti iei iubita la o plimbare, sa comanzi mancarea la restaurantele fast food, din scaunul masini, sau sa vezi un film din masina, in faimoasele cinematografe special creeate in aer liber" spune nea Ghita.
Ford, General Motors (GM) si Crysler sunt binecunoscute in intreaga lume ca nume de marca in industria auto americana . Astazi insa faima lor pe continentul american a scazut si este intr-o continua scadere. Procentajul detinut pe piata autohtona de masini este intr-un declin continu. General Motors a raportat in ultimi ani pierderi de miliarde de dolari, Ford a pierdut de asemenea anual, in ultimi 10 ani, procente din piata autohtona. Chrysler a fost si ea cumparata si patronata de compania germana, Deimler-Benz, pana de curand, cand 80% din companie a fost revanduta, firmei private Cerbus Capital Management, pentru 7,4 miliarde de dolari.
Problemele majore ale acestor compani, este scaderea numarului de vanzari, datorita cresteri pretului benzinei, America fiind piata lor de desfacere numaru unu, cat si acerba concurenta a masinilor asiatice.
In februarie, anul acesta, disponibilizarea a 13,000 de muncitori la una din fabricile de asamblare din orasul Newark , Delaware, a fost denumita de catre presa americana "masacrul din ziua Sfantului Valentin" .
In 1979 aproape noua din zece, din masinile vandute sau care circulau pe soselele americane , erau produse de cei trei giganti auto. In 2004 acestia reuseau sa vanda doar aproximativ 50% din masinile nou iesite din productie. La sfarsitul lui 2005 procentajul a scazut la 40%. Pe langa pretul benzinei o alta cauza principala este patrunderea agresiva a companiilor japoneze Toyota si Honda, si a celei coreene Hyundai, care prin preturile reduse si calitatea masinilor, au luat un important procentaj din piata americana .
Problemele au inceput la sfarsitul anilor ’70 o data cu criza mondiala de petrol. Pentru America era inceputul declinului unei frumoase “povesti de dragoste” dintre americani si automobilele lor.
Datorita distantelor uriase americanii inca mai au nevoie de masini, dar stransa legatura sentimentala intre cei doi, nu prea mai exista. Poate doar pe la show-rile auto unde veteranii, pasionati de masinile lor de odinioara isi expun inca cu mandrie “odraslele”.
Afacerile cu masini nu mai sunt infloritoare cum erau alta data. Industria automobilistica nu mai este nici ea la loc de frunte. In plus americanii au inceput sa cumpere masini care sunt mult mai mici si eficiente atat din punct de vedere al consumului cat si al emisiilor de gaze in atmosfera.
Nici macar starurile celebre din Hollywood nu prea mai au masini americane. Leonardo DiCaprio sau Cameron Diaz, spre exemplu, conduc Toyota . Nici tineri nu se mai identifica prea mult cu masinile pe care le conduc. Acestia vorbesc mai mult despre iPod-urile cu care asculta muzica sau jocurile pe calculator si mai putin masinile lor. Masinile americane au fost candva mai mult decat un mjloc de transport, au fost un simbol al industriei, artei, libertati, sexului, in esenta simbolul unei Americi puternice. Acum insa este doar un mod de a ajunge dintr-o destinatie in alta.
Nepoti lui Nea Ghita nu o sa mai poata experimenta acel mod de viata, "ca n-ai cum sa mai traiesti acele vremuri, s-au dus..." spune el.
Nici macar Detroitul nu mai e acel faimos oras "de'trait". Acum orasul arata pustiu si parca parasit, singuri care parca au mai rams sa spuna povestea acestui oras e nea Ghita si un alt bastinas, faimosul raper Eminem; unul amintind de lucruri frumoase, dar de mult trecute, iar celalalt de realitatea cruda a trecutului nu foarte indepartat.

Invazia hispanica

Pot fii intalniti peste tot: la tunsul gazonului, in constructii, in bucatariile restaurantelor, in fabrici, prin mini-marketurile alimentare, din New York la Los Angeles, din Texas la Chicago, pe tot cuprinsul continentului american. Mai mult sau mai putin legali, veniti cu vize sau trecuti ilegali de calauze, mexicanii, pentru ca despre ei este vorba, cuceresc incet, incet fiecare colt al celor 50 de state americane.
Conform unui raport emis de Biroul de Recensamant American, in ultimii 25 de ani populatia hispanica din USA a crescut cu 53% in comparatie cu cea americana care a crescut cu doar 7%.
In USA populatia hispanica este de aproximativ 40 de milioane dintre care 1,6 milioane doar in zona metropolei Chicago, unde reprezinta 22% din populatie. Aceste numere nu i-au lasat indiferenti pe americani, in special pe cei din domeniul bancar care prevad ca hispanicii vor reprezenta 50% din cresterea depozitelor bancare in urmatoarea decada, avand in vedere ca 56% dintre ei nu folosesc inca serciciile bancare.
O data cu cresterea numarului de mexicani, multe din bancile americane au recunoscut aceasta oportunitate de crestere si de satisfacere a aceastei cereri.
In acest scop inca din 2003, Banca TCF raspandita in special in zona centrala a Statelor Unite, a acceptat o noua forma de identificare, eliberata de catre consulatul Mexican, ca forma valida de identificare. De atunci peste 50 de mii de conturi noi au fost deschise de catre aceasta banca, mexicanilor. Acesta a fost insa doar inceputul, bancile situate in zonele cu populatie numeroasa hispanica, ne mai stand pe ganduri si luand initiativa in a oferi din ce in ce mai multe materiale publicitare in limba spaniola, care sa explice principalele produse si servicii oferite. De asemenea bancile au inceput sa se asigure ca printre angajati au si vorbitori de limba spaniola, pentru a putea mai bine deservi noii clienti.
Bancile nu sunt insa singurele care s-au adaptat la aceasta noua schimbare. Majoritatea produselor au instructiuni de folosire in engleza si in spaniola, in supermarketuri reclamele audio sau video sunt la fel bilingue. De altfel se poate chiar observa o concurenta destul de acerba a celor care doresc sa atraga acest segment de populatie inspre ei, pentru a le deveni clienti.
Despre o adaptare similara la aceasta situatie imi amintesc de la restaurantul unde lucram acum cativa ani si unde bucatarul era un mexican care vorbea destul de prost si cu accent limba engleza, incat era greu de multe ori sa-l intelegi ce vorbeste. Pentru ca cei de la compania care facea aprovizionarea restaurantului aveau dificultati destul de mari in a intelege comanda telefonica, pe care mexicanul trebuia sa o faca zilnic la produse, au venit cu o solutie pe cat de simpla pe atat de practica. In loc sa mai fie nevoit sa citeasca pe nume fiecare produs pe care-l comanda, au dat fiecarui produs un numar, care mai usor de inteles, a rezolvat problema de comunicare.
Partea cea mai interesanta insa mi s-a parut toleranta de care americani au dat dovada in aceasta situatie si faptul ca in loc sa amplifice problema, criticand faptul ca mexicanul nu vorbea bine engleza, au gasit o solutie foarte practica si de compromis in a rezolva situatia.
In ceea ce ma priveste si eu am incercat sa profit din contactul direct cu populatia hispanica, deoarece pot sa-mi exersez cunostintele de spaniola din vremea studentiei, si sa invat mai bine ce inseamna toleranta fata de cei din comunitatea in care traiesc, si sa pot spune "Si se puede..!" adica mai pe romaneste "cu vointa totul este posibil".