Alb sau negru- conteaza culoarea pielii?!

"Puteți să stați aici, sunteti OK, o să vă iau și pe dumneavoastră", îmi spuse vânzătoarea de culoare zâmbind, în timp ce încercam să mă mut la o altă casă, când am văzut că tocmai atârnase lângă casa de marcat semnul de ÎNCHIS. M-a servit politicos, am plătit și am plecat.

Suntem în America anului 2008 și cu greu cineva ar crede că doar în urmă cu 60 de ani, americanii de culoare erau separați de cei albi în autobuze, restaurante, școli, sau mai bine spus cam peste tot, fiind considerați a fi o rasă inferioară, pentru simplul fapt că aveau culoarea pielii diferită. Nimic mai mult.

Ne apropiem cu pași grabiți de alegerile din noiembrie și este posibil ca pentru prima dată în istoria Americii un om de culoare să ajungă președinte.

Americanii și chiar restul popoarelor civilizate sunt puse la încercare. Este oare America pregătită să accepte o astfel de provocare?! O întrebare a cărui răspuns probabil o să-l aflăm în această toamnă.
O astfel de întrebare, sau oricum una asemănătoare și-a pus și John Howard Griffin când și-a început celebrul sau experiment la sfârșitul anilor '50.
(foto: John H. Griffin)
John Howard Griffin a fost un scriitor și jurnalist, de rasă albă, care trăia în sudul Statelor Unite. In 1959, acesta decide să facă un experiment în urma căruia descoperă pe propria-i piele cum este să fi tratat și considerat cetățean de rasă inferioară, doar prin simplul fapt că ai culoare pielii diferită. Cu ajutorul unor medicamente și a unei lămpi cu ultraviolete, acesta își schimbă picmentația pielii din alb în negru. Toate celelalte date personale decide să le păstreze neschimbate: numele, profesie, origine, etc.
Acesta pleacă de lângă familia sa din Texas, și timp de șase săptămâni călătorește prin statele din sud, populate de negrii: Louisiana, Mississippi, Alabama și Georgia, pentru a face acest experiment.

Ceea ce a început ca un simplu experiment a sfârșit prin a-i schimba lui Griffin complet viața.

Lucruri care probabil astăzi par banale sau normale pentru noi, atunci erau foarte stricte. Cartea lui Griffin prezintă o multime de incidente, pe cât de banale pe atât de semnificative pentru viața de zi cu zi a unui om. Experiementul pe care scriitorul îl trăiește este șocant. Aproape peste noapte datorită culorii pielii îi este interzis accesul în numeroase locații până de curând frecventate fară probleme.

La un moment dat aflat într-o stație, o femeie mai în vârstă îi strigă poruncitor să vină să-i ia bagajul și să il care. Acesta ezită pentru moment, dar imediat își intră in rolul de negru și se conformează, primind câțiva cenți ciubuc pentru muncă.
Aflat într-un alt autobus, într-o zi acesta asistă la o scenă unde o femeie albă neavând loc în secțiunea pentru albi, șoferul încearcă să-l forțeze, fără succes însă, pe unul din călătorii de culoare, să-i cedeze locul, chiar dacă lângă el era un loc liber, pentru simplul motiv că femeia albă nu dorea să stea pe același scaun cu el.
Altă dată când întreaba unde poate să primească un pahar de apă, este îndrumat să caute câteva străzi mai deăparte la o cafenea pentru negrii, cu toate că în zonă erau și alte restaurante. Un alt incident petrecut în autobus este când într-o statie, soferul le spune să aibe grija la trepte celor care coboară. Sfatul era bineînteles adresat celor câteva persoane albe care se dădeau jos, acestia însa n-au schițat nici un semn de multumire. O femeie de culoare însă aflată mai în spate, care cobora și ea, imediat s-a grăbit și-a mulțumit soferului, făcându-l pe acesta să fiarbă de ciudă.
Griffin își ia atât de bine rolul în serios încât ajunge chiar să aibe cosmare noaptea, visând că oameni albi îl înconjoară din toate parțile și încearcă să-l ucidă.

Întreaga carte este presărată cu exemple despre modul în care cei de o altă culoare decât albă, erau tratați cu suspiciune sau dispreț.
Spre sfârșitul experimentului acesta întrerupe tratamentul cu medicamente și încearcă să reintre în pielea omului alb, apoi folosind machiaj își reintră în cea a personajului de culoare fiind extrem de revoltat la modul cum era tratat și privit, în cele două lumii extrem de diferite, despărțite de barierele rasiale.
Cosmarul său nu se termină nici după ce se reintoarce acasă unde revenind la viata normală începe să fie amenințat, de data aceasta, de către persoane reale din comunitatea unde trăia, care nu puteau fi de acord cu realitățile prezentate în cartea și-n articolele publicate.

În urma apariției cărții Black like me, în anii '60 s-a realizat un film cu același nume inspirat din experiența lui John Griffin, pe care vă invit să-l urmăriți.