Examen de constiinta

Să presupunem următorul scenariu. Sunteți șoferul unui autobus sau un călător în acel autobus( vă alegeți dumneavoastră ipostaza preferată). La un moment dat în autobus lângă scaunul unde vă aflați găsiti o pungă în interiorul căreia se află un produs electronic de ultimă generație a cărui valoare aproximativă este de 400 dolari cu chitanța de cumpărare alături. Autobusul este gol, nici un pasager, ce faceți cu produsul găsit? Îl dați șoferului sau îl păstrați bucuroși că ați găsit un lucru așa prețios ? Dacă sunteți șoferul și călătorul v-a înmanat produsul, ce faceți dumneavoastră cu el, încercați să-i gasiți proprietarul de drept sau bucuros îl luați acasă ?!Probabil multi și-au dat deja răspunsul în sinea .Scenariu de mai sus chiar dacă pare unul imaginar el este unul real, și am avut parte să asist personal la această întîmplare extrem de interesantă.O amică de-a mea din România venită la muncă pe perioada verii în America, la sfârșit de sezon a plecat la cumpărături, bucuroasă că își va putea lua, printre multe alte cadouri, și un iPod pe care și l-a dorit încă înainte de a pleca din România. Ajunsă acasă de la cumpărături a descoperit cu stupoare că una din pungi lipsea. Întîmplarea a făcut ca tocmai iPod-ul mult dorit și alte câteva accesorii, să fie cele în cauză. Pentru moment s-a gândit că ar putea fi la un prieten acasă unde s-a oprit pentru a il arăta, bucuroasă fiind de noua achiziție. Din pacate însă nu era acolo și după căutări fără succes a ajuns la concluzia că la pierdut și va trebui să își ia altul. După 2 zile am plecat din nou la cumpărături și am ajuns iar la magazinul de electronice RadioShock de unde îl cumparase pe primul. Vestea i-a surprins și pe cei de acolo, dar unul din angajati când a auzit ce s-a întîmplat și-a amintit că cineva de la parcul de autobuze al orașului sunase dimineață spunând că au aflat un iPod, împreună cu chitanța de cumpărare d ela magazinul lor. Pentru că cei de la Radio Shock nu aveau cum să știe daca era sau nu al ei , ne-a îndrumat să mergem să luaăm legătura cu cei de la parcul auto. Am mers la stația din centrul orașului și unul din șoferi a contactat prin stație biroul central de unde ni s-a confirmat că, da, au un iPod pe care un călător l-a găsit și l-a dat șoferului. Pentru că era trecut de ora 6 seara oficiul respectiv era închis și cel care avea cheia era plecat deja de la muncă, și ne-au spus să revenim în dimineața următoare. Partea proastă era că amica mea urma să plece spre New York, și apoi spre România, chiar în seara respectivă. Le-am spus cum stă treaba și șoferul l-a sunat acasă pe cel care avea cheia de la birou. Acesta înțelegând situația, foarte amabil s-a oferit să vină să deschidă biroul pentru a recupera iPodul .

(Cristina- la statia de bus fericita ca si-a gasit iPod-ul)

Ce a fost și mai interesant a fost faptul că în acceași zi, amica mea, a încercat să-și închidă contul care îl avea temporar la bancă și nu a putut deoarece datorită weekend-ului înca erau câteva tranzacții în derulare. Dacă își închidea contul, banca îi reținea cardul și nu mai avea cum să dovedească că ultimele 4 cifre de pe card se potrivesc cu cele de pe chitanța care însoțea iPod-ul, putând astfel dovedi că este al ei.
Într-un final am reușit să-l recuperăm, bucuria ei fiind de nedescris, luându-i în brațe pe cei de la stația de autobuze și spundându-le: " dacă îl pierdeam în România sigur nu l-aș mai fi gâsit".