Povesti din Irak cu Patrick McLaughlin

Zilele astea mass-media pare sa nu prea mai aibe timp sa se concentreze prea mult la ce se intampla in Irak si Afganistan. Focalizarea este acum pe criza economica si alegerile prezidentiale. Totusi razboiul este unul activ, zilnic mor soldatii idiferent ca ne pasa sau nu, indiferent ca-i vedem sau nu la televizor, sau la radio.

In 2005 Patrick McLaughlin si-a inceput un nou tur de sapte luni in Irak, ca preot militar. La intoarce si-a publicat o serie din intamplarile prin care a trecut cat si numeroasele rugaciuni pe care le-a spus in diferite ocazii. Acestea au fost adunate intr-o carte intitulata No Atheists in Foxholes (Nici un ateist in vizuinile de vulpi).

Majoritatea experientelor si povestilor prezentate in carte nu prea le auzim spuse pe canalele de mass media, motiv pentru care ele trebuiesc spuse chiar daca razboiul nu este pe deplin justificat si argumente ar fi destule sa confirme acest aspect.
In una din povestirile sale, preotul prezinta masacrul din 24 februarie 2007, din provincia Al Anbar, la care a asistat personal. O masina capcana a ucis peste 30 de irakieni care ieseau de la rugaciune dintr-o moschee. Alte peste 60 de persoane au fost ranite. Un moment devastator mai ales pentru cei care au asistat la el pe viu. Camerele de televiziune n-au asistat la acest incident, si l-a ce a urmat imediat dupa. Preotul povesteste cum toti chirurgii, doctorii , asistentele, surorile si restul personalului medical s-au mobilizat incercand sa salveze vietile celor raniti. Televiziunile au pierdut de asemenea ocazia de a filma sutele de marinari, soldati, si ceilalti militari care s-au insirat la coada ore intregi pentru a dona sange, stiind ca dau sange din sangele lor pentru a salva vietile irakienilor. De asemenea au fost pierdute imbratisarile pe care irakienii raniti le-au dat soldatilor la plecarea din spitalele de campanie, asta in timp ce hainele distruse de explozie si pline de sange, le-au fost inlocuite cu hainele si papucii donati de oamenii de rand din America.
Povestea unui marinar de doar 19 ani ucis la datorie este si ea extrem de emotionanta. La prima vedere ar parea doar un alt marinar care a murit eroic pe campul de lupta. Acesta ajunsese ca la o varsta frageda sa fi avansat in grad, fiind aproape de a fi numit caporal. Pe umar avea un tatuaj care confirma faptul ca era crestin. Printre lucrurile personale s-a gasit un permis care atesta faptul ca era vanator. Pe langa actul de identitate, cardul de la banca si banii, mai avea un card care dovedea ca fusese cercetas, iar altul ca fusese donator de sange la Crucea Rosie. La gat purta un medalion, o jumatatea mai bine spus pentru ca cealalta jumatate era dat altcuiva. Un ultim obiect gasit, ascuns sub casca de protectie, era un film care i-a lasat amutiti pe toti cei care erau de fata. Era o ecograma, pe care scria "salutati pe mama si pe bunica" iar ceva mai jos "de la un viitor tatic". Ecograma era a copilului sau inca ne nascut.....
O poveste extraordinara a unui tanar care la varsta lui de doar 19 ani, facuse mai multe lucruri decat multi altii intr-o viata intreaga. O viata traita la intensitate maxima.

O alta intamplare este a unui tata, de profesie medic. In una dintre zile unul dintre fii sai a fost adus ranit la spital. Din fericire acesta nu era grav ranit. Dupa cateva zile preotul il intreaba pe medicul tata, cum i se simte fiul, iar acesta il intreaba: care dintre ei?! Doctorul avea doi baieti cu el in Irak.
O superba Reteta pentru Pace a unui copil de clasa a V-a trimisa soldatilor din Al Asad, in vestul Irakului:
1 lingurita de respect
1 ceasca de determinare
1 1/2 lingurita de prietenie
2 vagoane de toleranta
1 ceasca de onestitate
10 grame de libertate
1 ceasca de dragoste
1 lingurita de protectie

Fiind un preparat mult prea greu de facut de catre un copil, acesta ne-a dat doar ingredientele si cred ca ne-a lasat pe noi, cei mari, sa le combinam mai departe, pentru a izbuti sa creem acea mult dorita Pace.