Politica americana si cea damboviteana

E mare lucru sa castigi presedentia la Casa Alba dar la fel de mare este sa sti sa accepti infrangerea. John McCain a reusit acest lucru cu succes.
N-am fost de partea lui McCain in aceste alegeri prezidentiale din America, nu datorita lui ci mai degraba partidului din care face parte, datorita proastelor decizii pe care le-a luat in cei opt ani de guvernare. Trebuie insa sa recunosc ca republicanul John McCain a dat o lectie despre ceea ce inseamna cu adevarat democratia in general si cea americana in particular. Pe 4 Noiembrie, imediat dupa inchiderea sectiilor de votare, cand s-a vazut infrant, a iesit primul la rampa si-a declarat ca prin votul dat poporul a vorbit foarte clar. A acceptat acest lucru si l-a felicitat pe Obama pentru victorie, cu toate ca sustinatori republicani aflati de fata nu erau deloc incantati.
Astazi am vazut din nou pe Obama si McCain aici la Chicago, stand fata in fata la doar cateva saptamani de la alegeri. De data aceasta Obama l-a invitat pe McCain, nu sa se mai contrazica sau acuze reciproc, ci pentru a colabora cu viitoarea administratie pe care Obama o pregateste pentru Washington DC din 20 ianuare, 2009. Republicanul McCain a declarat ca va colabora bineinteles cu democratii, lansand la o parte orice orgoliu personal sau de partid si punand mai presus interesele americanilor de rand.
Pe cand si la noi o astfel de atitudine a politicianului de pe Dambovita ? Dar intre partidele aflate la guvernare si cele din opozitie? Cand o sa vedem oare ca interesele unui grup o sa fie mai putin importante decat problemele unui intreg popor? Cand se va maturiza oare Tariceanu si Basescu si in loc sa se plimbe cu avioane separate cand merg la Bruxelles, isi vor da mana si vor calatori impreuna, facand concesii de dragul si pentru binele poporului ?!