Sindromul Vietnam viu in Romania anului 2009

Un mesaj primit din partea Biroul de presă al Asociaţiei “21 Decembrie 1989"
Duminica, 20 sept 2009 orele 12: conferinta de presa având ca subiect principal agresiunea incredibilă de sâmbătă 19 sept 2009 impotriva lui Teodor Maries făcută de un jandarm de la Parchet bântuit probabil timp de 20 de ani de un fel de “sindrom Vietnam”, altfel spus “sindromul Decembrie ‘89”.
Prezentăm evenimentele conform relatării acestora de către Teodor Marieş.

Sâmbătă 19 septembrie 2009, un grup de zece revoluţionari din Asociaţia “21 Decembrie 1989” au pichetat Parchetul, cerând aprobarea conducerii acestuia să facă fotografii şi să filmeze procesul de copiere şi stampilare a filelor dosarului revoluţiei, pentru a publica imagini pe websitul asociaţiei. Cererea a fost aprobată de procurorul general.
Delegaţia revoluţionarilor a fost condusă de Teodor Mărieş aflat în cea de-a 47-a zi de greva a foamei pentru respectarea deciziei CEDO de a fi predată o copie integrală a dosarului revoluţiei.
Cunoscând reacţia jandarmilor, T.Mărieş a cerut să vină şeful de tură al acestora ca să-i însoţească în clădire. Întrucât acesta lipsea, a fost aşteptat degeaba circa 45 de min., declarând ulterior că a fost acasă.
Delegaţia revoluţionarilor, compusă din patru persoane (printre care şi Iosif Gheorghe, administratorul Portalului Revoluţiei de la Braşov), a intrat în holul Parchetului. T.Mărieş le-a oferit jandarmilor cartea de identitate pentru verificare. Jandarmii le-au spus revoluţionarilor să iasă afară cu aparatele de fotografiat şi de filmat. T.Mărieş le-a cerut jandarmilor să sune la cabinetul Procurorului general pentru a se informa că revoluţionarii au primit aprobarea să intre cu aparatura respectivă. Unul dintre jandarmi a început să ţipe la revoluţionarul Gabriel Hartopanu (membru în conducerea asociaţiei), bruscându-l şi cerându-i să iasă afară cu aparatul de filmat. T.Mărieş a intervenit încercând să-l liniştească pe jandarm şi cerându-i insistent să telefoneze la cabinetul Procurorului general. Fără nici o justificare, T.Mărieş a fost agresat violent de jandarmi, chiar dacă le-a strigat că e în greva foamei în cea de-a 47-a zi. Revoluţionarii din delegaţie au sărit în apărarea lui Mărieş, violentele jandarmilor devenind bestiale şi inexplicabile faţă de un om în greva foamei, în cea de-a 47-a zi.
În acelaşi timp, avocatul asociaţiei “21 Decembrie 1989”, Ionuţ Matei, cunoscut de jandarmi întrucât avea de o săptămână acces liber în sediul Parchetului şi care intrase de dimineaţă în clădire, a venit şi a insistat fără rezultat ca jandarmii să se potolească şi să telefoneze la cabinetul Procurorului general dacă nu este crezut el. Nereuşind, şi văzând că violentele păreau să scape de sub control, avocatul Matei a urcat în fugă până la etajul 1, reuşind cu greu să intre la procurorul general doamna L.C.Kovesi şi să-i spună ce se petrecea jos.
În acest timp, la intrarea în Parchet, violenta provocată de jandarmi devenea un fel de demenţă. T.Mărieş, agresat de aceştia, l-a întrebat pe cel mai violent dintre jandarmi: “De unde atâta ură? Mă, tu ai tras în 21?” (N.R.: 21 decembrie 1989). Respectivul nu a răspuns şi s-a îndepărtat cu viteză, moment în care asupra lui Mărieş s-a năpustit un alt jandarm împingându-l cu violenţă extremă pe Mărieş să iasă afară. Între timp, jandarmul care plecase cu câteva secunde în urmă a revenit în grabă cu un spray paralizant în mână şi s-a repezit furibund asupra lui Mărieş pulverizând conţinutul sprayului de la o distanţă de circa 20 de cm direct în ochii lui Mărieş. Acesta s-a ferit, dar la scurt timp s-a prăbuşit. Auzind ţipetele lui Mărieş cauzate de usturimi puternice în zona ochilor, ceilalţi 7 revoluţionari care erau afară au sărit în ajutor. În holul Parchetului s-a creat o busculadă, timp în care jandarmul care i-a sprayat ochii lui Mărieş a fugit pe uşa din dos. Nici unul dintre jandarmi nu i-a acordat primul ajutor lui Mărieş care era prăbuşit pe jos în holul Parchetului, câteva secunde pierzându-şi cunoştinţa. După ce şi-a revenit, s-a ridicat în genunchi şi a urlat: “Apă!”. Jandarmii nu au avut nici o reacţie, continuând însă să-i certe pe revoluţionari. Unul dintre revoluţionari a adus apă minerală, iar Mărieş, în genunchi, neavând putere să se ridice, şi-a spălat ochii cu apă minerală. Efectul spălării ochilor nu a fost de calmare, senzaţia de usturime fiind şi mai dureroasă, Mărieş urlând: “Aer! Vreau aer!”. Revoluţionarii l-au ridicat pe Mărieş de pe jos şi l-au scos afară la aer, întrucât în holul Parchetului nu se mai putea respira din cauza mirosului de gaze paralizante.
La scurt timp au apărut alţi 5-6 jandarmi care s-au manifestat deosebit de obraznic faţă de revoluţionari, apărându-şi colegii agresori. Nici aceştia nu i-au acordat primul ajutor lui Mărieş, cunoscut fiind faptul că primul ajutor trebuie acordat obligatoriu în orice situaţie dar mai ales atunci când eşti implicat. Afară, Mărieş şi-a revenit şi a sunat cu telefonul mobil la unul din şefii Jandarmeriei care nu a răspuns. La scurt timp, jandarmii s-au potolit, devenind brusc amabili.
Odată liniştite lucrurile, neavând încredere în jandarmi, Mărieş a solicitat să vină procurorul general.
În acel moment Mărieş, aflat pe treptele exterioare ale Parchetului, a întors privirea spre scara interioară unde a văzut-o în capul scărilor pe doamna procuror general L.C.Kovesi însoţită de avocatul Ionuţ Matei. Amândoi făceau semne că Mărieş să reintre în clădire. Aceeaşi delegaţie a reintrat în clădire cu aparatele de fotografiat şi filmat. Când l-a văzut pe Mărieş mai de aproape, procurorul general a ţipat la jandarmi, reproşându-le neexecutarea dispoziţiei de permite delegaţiei să intre. Cu ochii înlăcrimaţi, procurorul general i-a cerut scuze lui Mărieş şi a spus că nu înţelege reacţia violentă a jandarmilor. Acesta, politicos, i-a sărutat mâna şi i-a spus “Liniştiţi-vă doamnă, ştiu că de data asta n-aveţi nici o vină!”.
Conduşi de procurorul general, doi revoluţionarii au luat câteva imagini cu acceptul celor care făceau copierea şi certificarea prin stampilare, unul de la Asociaţia “21 Decembrie 1989” şi altul de la Portalul Revoluţiei - Braşov. Procurorul general i-a explicat lui T.Mărieş procedura de declasificare a documentelor aşa-zis secrete. T.Mărieş a arătat din nou ca aceasta aşa-zisa secretizare încalcă decizia CEDO. T.Mărieş a reafirmat că o parte din aceste documente aşa-zis secretizate sunt de fapt publice, unele de peste 10 ani, respectiv cele din dosarele Timişoara, Cluj şi Sibiu, care au fost pe masa judecătorilor, iar cealaltă parte a fost trimisă integral comisiei parlamentare care a investigat în 1992 evenimentele sângeroase din decembrie 1989, fapt pe care procurorii nu îl ştiau. Procurorul general i-a spus lui T.Mărieş că a dispus ieri trimiterea de adrese la toate unităţile militare din ţară implicate în evenimentele sângeroase din decembrie 1989 pentru că acestea să răspundă dacă documentele legate de acele evenimente mai sunt secretizate. Procurorul general a menţionat că adresele au plecat în ţară cu menţiunea de a se răspunde urgent întrucât T.Mărieş se afla în greva foamei. T.Mărieş i-a promis procurorului general că-i va da o copie a unui proces-verbal dintre MApN şi Comisia Parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, din care rezultă că toate documentele revoluţiei au fost descretizate încă din 1992.
La plecare, delegaţia i-a mulţumit doamnnei procuror general Kovesi. Înainte de a părăsi Parchetul, unul dintre ofiţerii jandarmi i-a propus lui Mărieş să meargă la toaletă ca să se spele pe ochi şi pe faţă deoarece era inflamat. Acesta a fost “primul-ajutor” acordat de jandarmi. Ca să nu mai inspire gazul emanat de hainele îmbâcsite cu substanţe toxice, ofiţerul i-a spus lui Mărieş să-şi întoarcă hainele pe dos. “La fel se vor întoarce pe dos şi vremurile?” - a întrebat Mărieş.
Când revoluţionarii au ajuns afară, tocmai sosise şi şeful Jandarmeriei pe capitală, colonelul Stan, care şi-a cerut scuze şi a explicat că jandarmii de la Parchet provin de la o unitate separată nefiind în subordinea lui, dar că nu poate să se dezică de comportamentul lor, cerându-şi scuze pentru ce s-a întâmplat. Apoi i-a spus la Mărieş: “Vă cunosc de-atâţia ani şi ştiu că aţi fost întotdeauna un om cu care se poate discuta. Nu pot să înţeleg de ce s-a întâmplat aşa ceva”. Mărieş l-a rugat pe colonelul Stan ca Jandarmeria să dea un comunicat prin care aceasta să-şi ceară public scuze.
Mărieş a acuzat dureri la ficat şi usturimi la ochi din ce în ce mai puternice. La insistenţa colegilor, însoţit de aceştia, Mărieş s-a prezentat la Spitalul Universitar, la secţia de boli interne unde i s-au pus imediat perfuzii şi unde a venit cineva de la Oftalmologie care l-a luat pe Mărieş cu tot cu perfuzii deplasându-se împreună la secţia Oftalmologie pentru un control al ochilor şi pentru spălarea acestora.
T.Mărieş este decis să acţioneze în instanţă vinovaţii pentru cele petrecute. Revoluţionarii considera că Inspectoratul general al Jandarmeriei este dator să explice opiniei publice ce fel activitate au prestat, în perioada 15-27 decembrie 1989, cei doi jandarmi deosebit de violenţi, bântuiţi probabil de un posibil sindrom “Vietnam - România Decembrie 1989”. Revoluţionarii consideră că unitatea militară de care aparţin aceşti jandarmi este nereformată şi incompatibilă cu activitatea de relaţii cu publicul, impunându-se desfiinţarea ei. Este posibil şi că respectivii jandarmi au executat un ordin prestabilit.
Ne întrebăm ce va mai avea de spus CEDO şi Parlamentul European luni, 21 septembrie, când Teodor Mărieş va fi acolo într-a 50-a zi de greva a foamei pentru a protesta şi, printre altele, va cere explicaţii faţă de lipsa totală de reacţie timp de 45 de zile a CEDO faţă de un cetăţean al Uniunii Europene aflat într-o asemenea situaţie?