In dialog cu ambasadorul Mark Gitenstein in Washington DC la Alianta Awards Gala

La finalul Galei Premiilor Alianta in Washington DC am avut placerea de a sta de vorba cu domnul Mark Gitenstein care isi continua se pare mandatul de ambasador, prin functia de  presedinte al organizatiei Alianta.

As dori sa va multumesc petru oportunitatea de a realiza acest interviu si sa va las sa ne spuneti in cateva cuvinte, acum la sfarsitul galei, despre ce s-a intamplat in aceasta seara ?!

Placerea este de partea mea. Inainte te toate multumesc ca ati venit sa relatati despre acest eveniment. Ca si ambasador, totdeauna am avut sentimentul ca exista un fel de neintelegere aici in Statele Unite cu privire la cat de incredibila este Romania ca tara, si cat de importanta este pentru Statele Unite. Unul dintre motive este cred si faptul ca nu am facut o treaba prea buna in interiorul Statelor Unite in a-i organiza pe romanii americani si pe americanii carora le pasa de Romania. Sunt multe  organizatii individuale raspandite in Statele Unite dar fara a fi conectate unele cu altele, iar ideea noastra a fost aceea de a crea o retea, un fel de bord de control, cu ajutorul caruia aceste organizatii sa poata comunica unele cu altele, sa discute despre  preocuparile si interesele comune, povestile pozitive pe care le pot spune despre Romania. In aceasta seara ideea a fost aceea de a creea acea retea  si am identificat trei persoane care au contribuit la aceasta alianta. Doua dintre ele sunt  femei intelectuale din domeniul academic. Daniele Rus care conduce laboratorul de inteligenta al universitatii MIT, si Ileana Orlich care conduce cel mai mare departament de programe de studii romano-americane. Doua romance americane foarte talentate, langa care am gasit un american minunat, Mike Carol, care a fost dedicat Romaniei in ultimii 25 de ani, in special in problemele legate de copiii orfani. Am vrut sa il prezentam  si sa-l facem cunoscut si pe el pentru ca in fiecare moment, in Romania, iar asta putin romani stiu, sunt patru sau cinci sute de americani care lucreaza acolo sa faca din Romania un loc mai bun. In acest fel am dorit sa alegem ce este mai bun din ambele tari, din Romania si din America, sa spunem povestea despre ce este mai bun din aceste doua tari si relatiile lor. Modelul acesta este preluat dupa unul similar pe care italienii-americani il au. De fapt a fost idea lui Jim Rosapepe, unul din predecesorii mei, care a fost implicat intr-o astfel de organizatie aici in America.  Au avut si ei o cina similara la care au participat aproximativ 150 de persoane, iar acum a crescut la mii de persoane, care se aduna anual sa sarbatoreasca relatiile italiano-americane.

De ce ati decis sa va implicati personal in aceasta organizatie legata de Romania? Puteati sa faceti altceva, ati terminat cu mandatul de ambasador, Romania era deja de domeniul trecutului.

Cea mai buna functie avuta vreodata a fost cea de ambasador in Romania, iar ca american cu origini romanesti imi pasa profund de ambele tari. Vad un imens potential in Romania si in relatiile sale cu Statele Unite si o sa imi dedic tot restul vietii promovarii acestora.

Care este planul de viitor cu aceasta organizatie?
Dorim sa o crestem in numar, sa o dublam in marime pana data viitoare cand ne mai adunam. Sa o lasam sa creasca natural, sa ascultam pe oamenii care sunt parte din aceasta organizatie, ce cred ei despre ce ar trebui ca sa faca acest grup pentru a imbunatati profilul Romaniei aici in America.  Este un grup dinamic care va trebui sa autodefineasca pe sine.

Va multumesc.