Erou este acela care si-a daruit viata unui lucru mai important ca el insusi – Joseph Campbell
Pe 2 martie, 1990, împreună cu mai mulți colegi de la ROMAN SA (
locul de unde a pornit revolta muncitoreasca din 15 noiembrie 1987), am
participat la prima comemorare a eroului-martir,
Liviu Babeș,
un erou necunoscut până atunci. Cu prilejul acelei ocazii a fost
dezvelită pe Pârtia Bradul – locul unde pe 2 martie, 1989, Liviu Babeș
devenea o torță vie în numele liberatii – o cruce de fier și s-au depus
câteva coroane de flori. Au trecut 26 de ani de când Liviu Babeș a
recurs la acest sacrificiu suprem in speranţa ca alții să trăiască mai
bine. Acest gest radical s-a vrut o palmă adresată regimului comunist
care subjuga românii ajunși la disperare, dar care nu aveau curajul,
ÎNCĂ, să ridice capul și să se opună fățiș dictaturii comuniste.
Liviu Babeș prin al sau gest extraordinar, dar fatal şi singular, a
încercat să atragă atenția internaţională asupra situaţiei disperate din
România, lăsând însă, in urma sa, o soție, Etelka, și o fetiță,
Gabriela, de numai 12 ani. Un gest radical, un gest nebun, dar unul
lucid, un gest împotriva mizeriei comuniste și nocive care măcinase și
transformase națiunea românească într-un zombie ambulant.
Liviu Cornel Babeş, un braşovean in vârsta de 47 de ani lucra ca
maistru electrician la Trustul de Prefabricate din Brasov şi in paralel
urmase cursurile Şcolii Populare de Artă din Braşov, devenind un pictor
si un sculptor apreciat.
In anul 1989, pe 2 martie, Liviu Babeș s-a autoincendiat, s-a
transformat într-o torță umană, în timp ce cobora pe Pârtia Bradul, din
Brașov, având în mână un carton pe care scria
'Stop Murder! (Opriți crima) Brașov = Auschwitz".
După două ore de agonie petrecute la spital, Liviu Babeș avea să spună
adio unei lumi în care el nu se mai regăsea, unei dictaturi monstruoase
pe care el nu o mai suporta, dar cu speranța că gestul sau va avea un
ecou internațional și ceva se va schimba în bine pentru românii de rând
și familia sa.
A fost comparat cu Jon Palach, un student care și el și-a dat foc în
Piața Vencelas din Praga pentru a protesta față de invadarea
Cehoslovaciei de catre trupele scovietice. Liviu Babeș a încercat prin
acest sacrificiu suprem să fisureze acest regim ermetic al despotismului
absolut, însă ecoul nu a fost pe măsura gestului sau unic.
Un ziarist britanic scria în paginile unui săptămânal că:
"Am
auzit un geamăt și un om cuprins de flăcări a apărut din pădure. Nu
părea că încearcă să-și stingă cercul de flăcări care îl cuprinsese. Nu
spunea un cuvânt, dar aveam impresia că-i aud sfârâitul părului și al
pielii. Durerea să era cumplită, dar, deși trecuse mai mult de un minut
de când îl observasem, nu dădea niciun semn că ar încerca să se salveze.
Atunci a apărut cineva cu o pătură și împreună am încercat să-l
stingem"
Liviu Cornel Babeș a fost declarat "
erou-martir"
la 4 iunie 1997, iar în prezent o stradă - fosta stradă Rândunicii -
din Municipiul Brașov îi poartă numele. După multe tergiversări și
amânări, Primăria Municipiului Brașov a amplasat un monument chiar pe
Pârtia Bradul - locul unde și-a găsit sfârșitul eroul Liviu Babeș.
Astfel, memoria eroului brașovean este, în sfârșit, imortalizată
printr-un monument meritat cu prisosință și care este o reprezentare a
sculpturii ICAR. A fost aleasă această operă ocmai datorită
simbolisticii pe care o are: năzuinta spre libertate și speranța unui
nou început.
Diin păcate, an de an, cei care încă își mai amintesc de Liviu Babeș sunt din ce în ce mai puțini.
Liviu Corneliu Babeș a încercat acum 26 de ani să schimbe istoria
prin sacrificiul sau suprem, lăsând în urmă sa două inimi îndurerate,
care încă se mai întreabă dacă gestul sau eroic a meritat, sau nu, acest
sacrificiu.Noi, românii, și în special brașovenii, avem datoria să-l
punem pe Liviu Babeș, la loc de cinste, în manualul de istorie.
Dacă Liviu Babeș nu a reușit să schimbe istoria, noi trebuie să-l aducem pe Liviu Babeș în istorie.
Acum, la 26 de ani de când acest erou adevărat, Liviu Babeș, a plecat
la cele veșnice să ne amintim cu pioșenie și adânc respect ca de unul
care ne-a predat o lecție supremă de curaj, o lecție a sacrificiului
suprem pentru un ideal mai presus decat viata
.Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe Liviu Babeș în Împărăția Sa Cerească! NU TE VOM UITA!
de Viorel Vintila via Gandacul de Colorado
Comentarii