Părintele protopop Florin Tohănean:
"Aici, dacă nu ştii ungureşte, ori înveţi, ori pleci!
S-a ajuns ca, în inima ţării, limba română să se mai vorbească doar în
biserică?
Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim
câte două biserici româneşti. Şi mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că
sunt români. Ceilalţi sunt români de sânge, botezaţi ortodocşi, dar care zic
”dom'le, suntem unguri!”
Ce să mai zici?
Dar să vedeţi în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit
acolo în biserică împreună cu preotul şi cu episcopul, şi când am mers la
masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungureşte între
ei. Şi i-am întrebat:
„-Băi, fraţilor, voi ce sunteţi?
-Români!
-Păi de ce vorbiţi ungureşte?
-Păi în casă vorbim ungureşte, numai la biserică vorbim româneşte”.
Mi-am făcut cruce, da!
”S-a cam retrocedat tot în Harghita şi Covasna, mai puţin pământurile
Bisericii Ortodoxe Române...”
E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate
suprafeţele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să
studieze un pic legea actuală, aşa cum e ea, cu imperfecţiunile ei, va vedea că
„nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată
înainte de 1945”, or, ei şi-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deşi
se plătiseră atunci şi despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de
retrocedat, în condiţiile în care Biserica noastră - în Covasna vorbesc, aici
unde sunt în cunoştinţă de cauză - mai are peste 700 de hectare de teren
arabil neretrocedat şi peste 300 de hectare depădure.
”La nivel judeţean se încearcă „ştergerea urmelor”?
Eu m-am preoţit mai târziu oleacă, aşa pe la 38 de ani, fiind iniţial
inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a
pământurilor. Am găsit hărţi, schiţe cadastrale de la reforma agrară,
procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când
s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut
copii, cât am putut să fac... Nu sunt chiar aşa de nevinovaţi, acţionează în
perfectă cunoştinţă de cauză.
”Care este reacţia guvernului?”
Să ştiţi că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar şi acolo
unde mai sunt români, statul nu şi-a manifestat în niciun moment interesul -
culmea - să-şi apere proprietăţile lui! Practic ştiţi ce se întâmplă?
Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate
nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul proprietar,
Biserica având drept de folosinţă. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a
retrocedat proprietatea statului.
Am fost pe la Procuratură, pe la Preşedinţie, pe la ministere, pe unde am
crezut eu de cuviinţă să-i înştiinţez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi
răspundă, darămite să mai ia şi măsuri! Nu i-a interesat şi nu-i interesează
nici acuma.
”S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, şi mai toate au jucat
ceardaşul cu UDMR. Care să fie motivul?”
Până anul acesta - şi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele
- s-au supus toţi unui şantaj ordinar, scuzaţi-mi expresia. Aveau nevoie de
udemerişti pentru a se menţine la putere cu orice preţ. N-au ţinut seama de
mamă, de tată... doar puterea! Pur şi simplu nu le-a păsat.
Dar nici măcar acum, existând această „circumstanţă atenuantă”, nu se
întâmplă nimic. Ăştia nu mai au nevoie de unguri la putere şi nu-i înţeleg de ce
nu fac nimic. Am crezut că se va „mişca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub
nicio formă. De-aia sunt aşa obraznici, pentru că se cred intangibili. Şi
ştiţi de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului
românesc, legi care oricum nu se aplică.
Asta-i concluzia mea.
Nici nu le pasă, domnule!
”Ce-nseamnă, părinte, să-ţi duci crucea de român în teritoriul pe care-l
denumim generic HarCov?”
Vedeţi, toată lumea se foloseşte de sintagma asta, ”românii minoritari”.
Noi nu ne considerăm şi nu ne simţim minoritari pentru un simplu motiv: în ţara
ta nu poţi să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puţini -
suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în ţară. Şi-aici e durerea mare,
pentru că noi cu ungurii am trăit - aici trăind şi moşii noştri şi strămoşii
şi vom mai trăi şi noi şi cei de după noi -, dar cei puşi de Dumnezeu să ne
conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele
politice şi materiale. Ăştia cu bani mulţi nu se mai uită care e ungur şi care e
român... N-au ruşine faţă de oameni şi nici în faţa lui Dumnezeu. Ne-au părăsit!
Ba mai mult, atunci când le convine şi le-apare câte-o situaţie favorabilă, îşi
mai aduc aminte, aşa în treacăt...
Era o vreme când pe tricolor, pe stema regală, scria „Nimic fără
Dumnezeu”... Când vom mai vedea aşa ceva?
Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom
întoarce din nou cu faţa spre Dumnezeu. Noi ştim să ne trăim viaţa aicea cu
ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată şi un domn
ministru de-aici din zonă, domnul Duşa - Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l
cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca şi când ar fi
descoperit apa caldă: „Domnilor, românii şi ungurii de condiţie socială normală
se înţeleg domnule, e o armonie”. Da’ cum să nu, leul şi mielul trăiesc
împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru
generaţiile mai vârstnice.
Generaţiile de după 1990 nu mai sunt aşa.
De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-şi urmărească consecvent
strategia pe care şi-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de
vedere, să ştiţi. Le zic „bravo!”. Şi-aţi văzut cum s-a purtat şi
preşedintele Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, cu ce aroganţă...
Mi-ar fi ruşine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă
aş realiza ce se întâmplă. După 1990 s-a realizat şi s-a reuşit o segregare.
Şcoala e separată. Ruşine, în secolul 21 să vorbeşti de şcoala românească şi
şcoala ungurească. Cultura... Avem teatru românesc şi unguresc, conservator
separat, muzeu secuiesc şi românesc, auziţi...!
Prima lor grijă în '90 a fost să arunce exponatele româneşti din muzeul judeţean
şi să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta.
Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta
al intoleranţei, educaţi în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care
prezintă, culmea, istoria şi geografia României. Cum sunt posibile toate aceste
lucruri?
Prin complicitatea şi îngăduinţa guvernanţilor...
Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare
naţională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.
”Spuneaţi nu demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaţiei
horthyste din ’40...”
Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situaţia de a ne declara 1940. Mi-a spus
cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înţeleg pe domnul
preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el
asta urmăreşte. Dacă statul şi-ar exercita autoritatea aşa cum trebuie - nu să
facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un exemplu: am primit
o clădire - Banca Naţională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu
Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a
schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosinţă
Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieşit un scandal mare,
care continuă şi astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea
în folosinţa Bisericii Ortodoxe... Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu,
pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela - Lenin al lor -, care avea
vreo patru miniştri în guvern şi care a zis că „sub nici o forme nu se pote da
această clodire... indiferent de consecinţe, românilor; trebuie neaporat să fie
a comunităţii locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.
”Biserica noastră vă sprijină?”
Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ţine de
legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să ştiţi că părintele
arhiepiscop Ioan, aşa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în
spiritul dreptăţii şi legalităţii. Biserica nu poate, prin natura ei, să
folosească măsuri represive şi agresive.
”Sunteţi cel mai fin observator al zonei, pentru că toată lumea vine la
dumneavoastră. Care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni
la normalitate?”
Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle şi
drepturile lui. Să-şi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de
voinţă ăsta, şi de responsabilitate naţională. Dacă nu realizează
guvernanţii că ei sunt cei care trebuie să-şi restabilească autoritatea asupra
zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei
nu respectă legea, justiţia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un
moment dat pe domnul Tamaş Şandor: „Domnule Tamaş, dumneavoastră respectaţi
o sentinţă definitivă şi irevocabilă?”, la care domnul Tamaş a răspuns: „Da, eu
respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispreţuieşte
şi nu se conformează unei sentinţe definitive, irevocabile a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu
complicitatea RA-APPS-ului, o instituţie de stat, subordonată Guvernului
României. Nu respectă legile ţării pentru că nu le cunosc. Trebuie puşi la
punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. - fostul prefect de
Covasna). Au dat mâna cu ei şi le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toţi:
„Munteanu afară!”.
Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul Duşa, dânsul zicea că există o
înţelegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între
oamenii bătrâni, că aşa au fost educaţi. Tinerii sunt educaţi în spirit
revanşard, intoleranţă şi dispreţ faţă de tot ce este românesc.
Între tineri nu există această convieţuire, ei resping tot ce este
românesc.
Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va
rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna
Consiliului Judeţean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei
va încerca să se autodetermine teritorial şi politic. Nu se vor schimba treburile
prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că
atunci ei stau şi mai ascunşi şi îşi fac lucrarea şi mai obscur, mai liniştiţi.
”Adică cum? Statul român finanţează activităţile societăţilor lor fasciste?
Statul român le finanţează tabere şi şcoli de vară în care se ştie ce se întâmplă?
Considerând că de mâine îmi iau catrafusele şi doresc mă mut undeva în
Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?”
Nu, dacă nu aveţi ceva, puţin acolo, aşa cum avem noi, deşi nici eu nu sunt de-al
locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic.
Păi venetic e el, eu sunt în ţara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniţi în locuri
cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da,
că sunteţi încă român. Dar dincolo, unde aveţi nevoie de o autorizaţie, aveţi
nevoie să vă cumpăraţi pământul. Ştiţi că există, neoficial, interdicţie de a se
vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să îşi vândă pământul în condiţii
normale românilor sunt pur şi simplu proscrişi, daţi
deoparte,stigmatizaţi. Ăsta este adevărul. Greu poate un român să îşi cumpere
pământ în zonă. au apucat să îşi cumpere, că eu ştiu în zona asta apropiată de
Braşov că şi-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă
dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că şi ungurilor le e frică, pentru că
sunt scoşi afară din comunitate. Sunt consideraţi trădători. Nu prea mai ai
unde să te angajezi, şi aici îţi spune clar, în faţă: ştii ungureşte, bine, nu
ştii ungureşte, să fii sănătos, ori înveţi, ori pleci!
Şi să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră
vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!
Ciuca Dan Laurentiu
Comentarii