Evocarea lui Florin Piersic la aniversarea a 85 de ani de viață

 

La mulți ani Florin Piersic!
Florin Piersic împlinește, la 27 ianuarie, 85 de ani! Fără îndoială, a-l sărbători este o datorie morală nobilă, implicând calde urări și cordiale aprecieri pentru strălucita sa carieră. Actor de mare forță, înzestrat cu un admirabil talent, rămâne unul dintre cei mai iubiți slujitori ai scenei românești. Dedicat cu o invariabilă consecvență artei dramatice („Teatrul este viața mea”, obișnuiește să declare deseori...), are un repertoriu fabulos, interpretând roluri memorabile, de la debutul său, lângă însemnate personalități ale vieții teatrale, până la „Străini în noapte” în care joacă rolul lui Pierre alături de Medeea Marinescu, Julietta, spectacol prezentat într-un uimitor maraton. Recită inegalabil cu o sensibilitate care te marchează emoțional poezia „Pomenire ție, Ștefan cel Mare” de Dominic Stanca, realizând o mostră de genială dăruire actoricească și onorându-și cu prisosință mândria de a fi un neaoș bucovinean. „Vin dintr-o regiune unde trăiau oameni și cărți”, spunea Paul Celan, poet de limba germană considerat unul dintre marii poeți moderni ai lumii, născut în fascinanta Bucovină. Părinții actorului erau amândoi originari din această mirifică regiune, astfel că Florin Piersic și-a petrecut copilăria la Corlata, Pojorâta, Cajvana și Cernăuți, iar apoi la Cluj unde a urmat liceul. Din perioada copilăriei i-a rămas cuvântul „ciocoflender”, apelativ cu care i se adresa un profesor de matematică nemulțumit că viitorul actor nu se prea pricepea la calcule, termen folosit deseori de artist cu interlocutorii săi sub formă de alint... Conștient de pericolul pe care îl induce tentativa de a încerca la ceas aniversar o enumerare (niciodată exhaustivă...) a incontestabilelor reușite însemnând tot atâtea roluri, mă voi limita la o evocare, potrivită, cred, pentru o asemenea ocazie. 

L-am întâlnit pe Forin Piersic într-o frumoasă zi de început de martie a anului 1981 la naționalul timișorean, unde Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București a prezentat piesa „Cartea lui Ioviță”, în regia autorului, Paul Everac. Distribuția îi avea ca protagoniști pe Florin Piersic, interpretul personajului principal, Ioviță, Ioana Bulcă, Eugenia Maci, Matei Gheorghiu, Matei Alexandru, Traian Stănescu, Constantin Diplan, Constantin Dinulescu. Reprezentația a avut un succes formidabil, finalul fiind însoțit de ropote de aplauze și numeroase chemări la rampă a actorilor. Purtător al unui mesaj conținând o invitație pentru a doua zi, l-am așteptat la ieșirea din culise pe Florin, având fericitul prilej de a ne întreține într-o agreabilă discuție. Merită comentate câteva aspecte privitoare la acest rol, aplaudat în aproape 250 de reprezentații ale piesei, apelând la precizări ulterioare ale actorului. Astfel, la prima lectură a textului, nu i-a plăcut personajul, părându-i-se „destul de tern, închistat, declarativ, chiar lozincard”, Florin Piersic preferând întotdeauna roluri care îi ofereau „un plus de spectaculozitate, de culoare, ceva care să șocheze, să rămână, să impresioneze, să țină trează atenția spectatorului”. Insistența susținută a autorului l- a determinat în cele din urmă să accepte rolul și să-l modeleze în stilul propriu, succesul venind o dată cu împrejurările precizate în propriile mărturisiri: „economia de mijloace, replica scurtă, tunsă, fără efecte stufoase, fără melodie, privirea arsă, fierbinte, atentă, inteligentă, înlăcrimată, nervozitatea unor mâini care vorbesc și ele singure, am descoperit, cu ajutorul autorului, o tristețe nemărginită a omului care înțelege totul, care dorește ca și semenii lui să înțeleagă totul și care vede departe, foarte departe, concret și poetic totodată, cum ar putea să fie totul (...) Cu timpul, fiecare tablou, fiecare confruntare a lui cu semenii m-au dus la o emoție unică, răsfrângându-se fericit asupra evoluției mele, ca actor (...) Ioviță m-a schimbat, m-a pus pe gânduri în multe ale mele personale, de viață”. În fine, emoția vie pe care a transmis-o actorul publicului timișorean a făcut ca mulți participanți să aibă la final ochii umezi.

 În ziua următoare spectacolului, Florin Piersic a dat curs invitației și a participat la o întânire cu o largă comunitate de timișoreni, incluzând într-o covârșitoare proporție...autentice admiratoare. Făcând din nou dovada complexității sale artistice, a recitat, a cântat și a povestit cu inepuizabilul său umor dublat de o vervă și naturalețe debordante, reușind să provoace iar lacrimi, de data asta...de râs. De la aceste întâlniri a rămas și fotografia cu dedicație de mai jos pe care o păstrez într-un album cu poze rare. Au trecut de atunci aproape 30 de ani...„fugit irreparabile trempus”. Cele mai recente imagini cu marele nostru actor confirmă și consolidează indiscutabil destăinuirile sale: Timpul nu-mi poate atinge zâmbetul, nici de pe chip, nici din suflet” și „Mi-a plăcut și-mi place viața în mișcare, colorată, originală, neașteptată, puternică. Dar fără excese. N-am trăit niciodată cu încetinitorul!” În preajma evenimentului aniversar, îți urez multă sănătate, putere și voie bună și te încredințez de mulțumirea de a-ți fi câștigat un loc ales în sufletul meu. La Mulți Ani, Florin Piersic!!!

de Dorin Nădrău- Michigan, USA