Video: Primul meu Pow-wow. La festivalul indienilor nativi din Oklahoma

Puțină istorie și cultură, direct de la băștinașii indienii, adevărații stăpâni ai acestui continent, invadat de imigrații "ilegali" din Europa, acum câteva secole … in frunte cu Cristofor Columb!

După ce am tot citit istoria zbuciumată și tristă a acestor băștinași, decimati de către cotropitorii europeni, am ajuns, in sfârșit, să învăț puțin, pe viu, despre ei, aici in Oklahoma, unde au fost forțați să se stabilească, ce a mai rămas din numeroasele triburi băștinașe.

In prezent, in America, sunt recunoscute oficial, la nivel federal, 547 de triburi diferite. Doar in statul Oklahoma sunt 40 astfel de triburi.

La început, europenii au semnat diferite tratate cu indienii băștinași pe care însă de rare ori le-au și respectat, mai ales legat de extinderea teritorială. Dacă până in 1871 se semnau încă tratate cu triburile băștinașe, după aceasta dată nu au mai fost considerate națiuni cu care să semneze înțelegeri.

Triburile native au dreptul garantat de Constituție de a se autoguverna și de a fi state suverane, doar ca in realitate lucrurile au stat diferit, drepturile băștinașilor fiind treptat limitate prin tratate, legi date de Congres, ordine executive, legi federale și decizii judecătorești.

Un exemplul prin care indienii au fost forțați să capituleze și să devină dependenți de guvernul federal a fost decimarea populației de bizoni, care era una din principalele surse de hrană și bunăstare. În doar 20 de ani aproximativ 10 milioane de bizoni au fost uciși de europeni veniți in America. O parte au fost uciși datorită bolilor aduse de bovinele din Europa, dar și datorită scăderii suprafețelor de pășunat, datorită noilor ferme de animale ale europenilor.

Între 1871-1872 se estimează ca aproximativ 5,000 de bizoni erau vânați zilnic. Noua tehnologie de prelucrare a pielii, mult mai eficientă și ieftina, a dus la decimarea lor. În 1889, statisticile arată că au rămas mai puțin de 100 de exemplare care sa trăiască in libertate.

Un studiu făcut de antropologul Franz Boas, între 1889-1919, pe cca 15,000 de indieni băștinași, arată ca populația de indieni a scăzut in înălțime intre 5-10 centimetrii intr-o singura generație, in mod special bărbații. In plus, s-a înregistrat o stare generală de depresie in rândul triburilor care vânau si erau dependente de aceste animale, mai ales pentru hrana, adăposturi (corturile erau făcute din piei de bizon) și îmbrăcăminte. Odată forțați să trăiască in rezervații, de unde nu mai puteau pleca, indienii au avut acces limitat la alte resurse naturale, sărăcind, lucru transmis peste generații. Totodată s-a înregistrat o creștere a ratei de sinucideri.