Casi Buckner - americanca indragostita ...de Romania

Pe Casi și Dragos i-am cunoscut în California, pe o terasă în Santa Monica, prin intermediul unor prieteni. Am rămas plăcut surprins să constat că soția lui Dragoș, Casi, care este americancă, vorbea excelent limba română. Ulterior am constatat că, nu doar vorbește ci și scrie destul de bine românește. Am rugat-o să-mi povestească în ce împrejurări a învățat limba română și cum a ajuns să fie atât de încântată de România?! Am păstrat povestea ei originală chiar dacă mai are unele greșeli gramaticale doar pentru a nu altera frumusețea acestei povești.

Casi Buckner : "Am văzut email-ul tău și m-am gândit să răspund azi (chiar dacă nu este Dragoș acasă, să mă corectezi gramatica) ( nr. scuze că n-am corectat !)

Mi-a părut bine să mai cunosc români (și din Chicago!). Oriunde ne-am mutat, am întâlnit români, dar ne mutam prea des, și îmi este dificil să țin legatura cu toți.

Mi-e cam rușine să spun că sunt mândră că vorbesc bine românește. Dar, drept să spun, nu e doar un talent, ci am dorit foarte mult să comunic cu oamenii in România. Am mers prima oară în 1998 într-o misiune. Am stat 18 luni, și am locuit în mai multe locuri (Brașov, București, Constanta, Oradea), dar am vizitat și mai multe locuri (Cluj, Satu Mare, Timișoara, Sinaia, Bușteni, Bran...). Ca o misionară, am fost întotdeuna cu încă o misionară (am locuit împreună, și am făcut treaba împreună). Am studiat limba română, și Biblia dimineața, și ziua am întâlnit cu români, să vorbim despre credință și Domnul Isus. Chiar dacă colega mea era americancă, încerceam să vorbim numai românește, ca să învățăm și mai bine limba. Românii erau foarte drăguți cu noi și ne-a ajutat mult cu limba. Am predat limba engleză pentru începator în România, și asta m -a ajutat mult cu limba. Până la urmă, Dumnezeu mi-a dat mult ajutor să comunic bine cu oameni. Și eu cred că fără El, nu as fi învățat ața de bine.

(foto :Casi Buckner in Romania)

Dupa misiune, mi-a fost așa dor de stilul de viata din România, că m-am întors în țară peste cateva luni . In timpul misiune, am făcut mulți prieteni, și când m-am dus înapoi, am stat un timp cu Mihai și Eliza . Peste câteva săptămâni, am facut rost de un "job" ca un volunar pentru o fundație de copii. USAID și ambasada americană au strâns niște oameni care ajuta copii in România, și au făcut o fundație ProChild România. Eu am coordonat treaba pentru ei și am stat în România încă un an.

Ce îmi place în Romănia: în general, oamenii erau foarte generoși, prietenoși, și credincioși. Mi-a plăcut foarte mult mâncare (în special, plăcinte (de orice fel) mămăliga, brânza, varza, roșii, pepene, și prejituri!). Stilul de viață în România este mult mai simplu și mult mai plăcut față de America. Oamenii se bucură de familia, timpul liber, și vacanțe. Țara este foarte frumoasă și am încercat să mă bucur de munții, marea, și tot! Atunci, totul era foarte ieftin (mai ales pentru noi cu dolarul), dar știu ca asta s-a schimbat mult. Nu aveam mașina, și nici nu aveam nevoie, ca transport public este foarte pus la punct. (nu ca aici). Vreau ca Pitic (nr. asa il poreclesc pe baiețelul lor) să știe că există mai mult în viață decât ce vede aici. Probabil, dacă eram în România, vroiam să știe de viața în America. În fine, eu cred ca noi oameni nu ne mulțumim cu ce avem, și când avem o experiență nouă, totul pare perfectă. Știu că este o vorbă (și sunt sigur ca gresesc cu cuvintele) "nu există țară fără uscatură" sau ceva de genul ăsta. Așa este!
Ce să mai spun?
Eu, cu Dragoș, ne-am întâlnit prima oară în 2001 când m-am întors din România să mă duc la University of California Davis pentru doctorat. Ne "cunoșteam" prin telefon din 2000 datorită lui Mihai. Dragoș și Mihai sunt prieteni de mult, și o dată când a dat telefon să vorbească cu Mihai, eram cu Mihai, și Dragoș a vorbit cu mine. De atunci, mă suna și pe mine și discutam ore întregi. Ne-am casătorit în 2001 în Sacramento și între timp au venit Mihai și Eliza încoace, și am stat împreună. Vorbim numai românește acasă, pentru că așa ne-am cunoscut... dar și să învețe Pitic limba.
Cred că te-am plictisit până acuma, și sunt sigură că mesajul e plin de greșeli! Dragoș este încă la filmări săptămâna asta, dar sper că termină miercuri sau joi. În rest, noi ne discurcăm bine în California, și te mai așteptăm în vizită!"