In memoria Aaron Elster

Săptămâna aceasta, pe un autobuz din Chicago,  am văzut o reclamă, cu un prieten drag, Aaron Elster. Era o invitație la muzeul Holocaustului din zonă, pentru a dialoga cu  holograma acestuia. Pentru moment m-am bucurat, pentru că nu-l mai văzusem de anul trecut, dar apoi mi-am amintit faptul că îmi spusese că ea va fi făcută publică abia după moartea lui. Când am realizat că ceva nu este în ordine, am căutat pe internet și am aflat cu tristețe că, pe 16 aprilie, acesta, ne-a părăsit.

Holograma lui este parte dintr-un proiect demarat de muzeu, în colaborare cu University of Southern California, a costat câteva milioane de dolari și este o idee extrem de inovatoare. Chiar și după ce vor dispărea din viață, mai mulți supraviețuitori ai Holocaustului vor dăinui holografic, adică vor putea apărea tridimensional în fața publicului, iar cu ajutorul unui program gen Siri, vizitatorii le vor putea adresa întrebări iar aceștia le vor răspunde.
Îmi povestise entuziasmat despre acest proiect în urmă cu doi ani, când fusese în California, unde timp de patru zile, a fost filmat  răspunzând la aproximativ 1800 de întrebări despre holocaust și viața sa. “Este incredibilă tehnologia asta, voi fi nemuritor" îmi spunea atunci, Aaron, zâmbind. "Copiii vor  avea ocazia să mă vadă și să le răspund la fel ca acum, chiar și atunci când nu voi mai fi de mult prin zonă." 
Aaron Elster avea 86 de ani. La vârsta de 11 ani, alături de o soră mai mare și un unchi, au fost singurii supraviețuitori din familia lor, și  printre cei câțiva zeci rămași în viață,  dintr-un sat, cu aproximativ 5000 de evrei, din Polonia. După război a ajuns în America unde a trăit prin orfelinate, apoi și-a făcut o familie și-a avut o carieră în domeniul asigurărilor. A scris o carte autobiografică intitulată “ I still see her hunting eyes”  în memoria surorii lui de doar câțiva anișori, ucisă de naziști, alături de părinții. În ultimii 20 de ani a ținut numeroase prelegeri elevilor de la școlile din zona Chicago, pe care îi îndrăgea enorm și cărora le povestea experiența lui tragică din copilărie. L-am

ascultat de multe ori vorbind cu pasiune copiilor și văzând în el, chiar și la cei peste 80 de ani ai săi un suflet extrem de cald și tânăr.  Acesta îi încuraja pe elevi să nu se dea bătuți, să aibe încredere în ei și să depășească orice obstacole. Totodată a fost unul din fondatorii muzeului Holocaustului din Skokie, Illinois, unde a servit ani la rând în funcția de vicepreședinte. Povestea lui am mai relatat-o  acum doi ani în paginile ziarului, personal simțindu-mă privilegiat că am avut ocazia să îl cunosc și să petrecem timp împreună, de-a lungul anilor.
Odihnește-te-n pace dragă Aaron!


 https://rousa.blogspot.com/2016/03/dumnezeu-atunci-n-fost-acolo.html