Cum am trait vortexul arctic din Chicago

Foto credit: Andras Bozsoki
Climă buclucașă
De peste 10 ani de când locuiesc în orașul vânturilor ( Windy City) așa cum e poreclit Chicago, nu am pomenit zile de iarnă mai geroase decât cele de acum. Săptămâna aceasta, marea metropolă și-a câștigat pe merit numele de Chiberia, după ce temperaturile au ajuns, datorită rafalelor de vânt, până la minus 45 de grade Celsius.

Încălzirea globală e reală
Pentru cei care nu cred în încălzirea globală temperaturile din zonă o să îi contrazică. În doar o săptămâna vom trece de la gerul arctic, la temperaturi de primăvară.
Vom avea o variație uriașă de temperatură, de până la 54 de grade Celsius. De la -45 de grade Celsius, câte au fost marți, temperaturile vor urca lunea viitoare, până la plus 9 grade Celsius.

Safety first
Ca măsura de precauție, autoritățile au decis ca majoritatea universităților, școlilor publice și a instituțiilor sa fie închise in zilele de marți și miercuri, când temperaturile au fost cele mai scăzute. Multe din businessuri private au fost și ele închise.

Șinele de tren în flăcări
Administrația feroviară a folosit o metodă ingenioasă pentru a se lupta cu gerul tăios de afară, care putea pune probleme serioase senzorilor de la macazuri. Pe scurt, aceștia au dat foc la șine. Mai exact, șinele de la calea ferată au fost dotate cu conducte de gaz, care la nevoie pot să fie aprinse pentru a încălzi macazurile.

Un oraș amuțit
Mii de zboruri au fost anulate pe cele două mari aeroporturi, O’Hare International și Midway. Chiar și Poșta Americană și-a suspendat distribuția corespondenței. Majoritatea businessurilor au fost închise și ele, autoritățile încurajând oamenii să rămână în case, la căldură. Asta a făcut ca, miercuri, centrul orașului Chicago să fie cel mai liniștit și pustiu din câte am văzut vreodată. Era o tăcere profundă în tot orașul.

Un tur prin downtown
Am ieșit din casă cu aparatul de fotografiat și am dat un tur al orașului, pentru a surprinde atmosfera. Am zburat pe autostradă până în centru. Un oraș care de obicei este foarte vibrant și freamătă de lume, săptămâna aceasta era aproape mort. Se aflau la datorie însă poliția și pompierii, care au intervenit în sprijinul celor în nevoie. Prima oprire am făcut-o lângă Planetariu, o zonă de unde se poate vedea un frumos panoramic al zgârie norilor din centru. Surprinzător, zona era împânzită de câțiva zeci de vizitatori aventurieri, care ieșiseră din case să pozeze atmosfera glaciară ce domnea peste oraș. Cu toate că mă îmbrăcasem destul de bine gerul tăios intra prin haine nemilos. Era imposibil de rezistat afară mai mult de 5-10 minute, fără ca să simți că începi să ai degerături.
Am tras câteva zeci de fotografii cu panormicul orașului și lacul Michigan din care ieșeau aburi pufoși, ce îți dădea senzația că sunt imagini dintr-un film SF. A trebuit să intru de vreo două ori în mașină să mă încălzesc. La un moment dat pe autostrada de lângă lac au apărut mai multe mașini de pompieri și poliție, iar la scurt timp un elicopter survola zona. Veniseră să salveze un cetățean ce se aventurase intr-o zona periculoasă pe gheața lacului.

Orășelul boschetarilor
Următoarea oprire a fost o zonă de lângă autostrada Dan Ryan la intersecția cu Roosevelt Road, unde se instalasera oamenii străzii, formând un mini orășel de corturi și pungi cu haine. Rampa de intrare pe autostrada era închisă de mașinile de poliție și câteva ambulanțe. Abia ce fuseseră evacuați din zona 70-80 de oamenii ai străzii, după ce pompierii au intervenit în urma unei explozii provocate de o butelie de gaz, care fusese folosită imprivizat pentru încălzire.

O femeie afro-americană din oraș a reacționat prompt, plătind personal câteva zeci de camere de hotel pentru a caza acești oameni. La scurt timp alti chicagoani, de pe rețelele de socializare, i-au sărit in ajutor cu bani și munca voluntară, pentru a oferi de mâncare acestor oameni. Polițiștii mi-au confirmat că vor rămâne în zonă interzicând ca oamenii străzii să se reîntoarcă la corturi până nu cresc temperaturile.


Bobul de fasole înghețat
Am plecat apoi spre Millennium Park, zona bobului de fasole. Și aici, zona era aproape pustie, perfectă însă pentru a fotografia frumoasa sculptură The Bean, ce era acoperită de gheață. Zona era împrejmuită cu indicatoare de avertisment cu privire la țurțurii de gheață de pe sculptură. Chiar dacă afară era senin și soare, gerul artic tăia nemilos în piele, intrând adânc în corp, în scurt timp făcându-te să tremuri ca piftia.

 Am luat-o apoi încet pe autostrada Lake Shore Drive, spre zona nordică a orașului, făcând o oprire la Montrose Harbor. În debarcaderul pustiu, ce vara este plin de bărci, câteva sute de rațe sălbatice se bălăceau într-un ochi de apă rămasă neînghețată. De la coada parcului, se vedea în depărtare, printre aburii ce ieșeau din lacul Michigan, blocurile din centru. Vântul bătea neintrerupt, șuierând nemilos. Peisajul siberian era pe cât de mirific pe atât de înfiorător. Cu mâinile aproape degerate am făcut ultimele fotografii și filmări.
Am poposit apoi la un restaurant vietnamez din zona, ce surprinzător era deschis, unde mi-am încălzit sufletul cu un ceai, o supă fierbinte Pho Dac-Biet și-un orez cu carne și vegetale asiatice.

Mai mute poze cu Chicago la -45C     AICI   si    AICI