Piesa “Imigranți cu abilitați extraordinare” jucata la Chicago

The International Voices Project 2019 a pus în scenă la institutul Cervantes din Chicago piesa Savianei Stănescu  “Imigranți cu abilitați extraordinare” (Aliens with extraordinary abilities) în care pentru prima dată, în America, rolul imigrantei Nadia a fost jucat de o actriță româncă. Evenimentul s-a bucurat de un public receptiv atât românesc cât și american.
Deși a fost scrisă în urmă cu o decadă, piesa Savianei Stănescu, tratează  problema emigranților, fiind mai relevantă și mai actuala decât niciodată.  Povestea se centrează în jurul unei fete din Republica Moldova, de profesie claun, venită pe teritoriul Americii cu o viză de artist falsă în căutarea fericirii, pe care nu o mai găsește acasă din cauza sărăciei. Alături de ea se regăsesc un emigrant ilegal rus, o actriță de origine latină și un tânăr american fără planuri de viitor, cu toții străduindu-se să găsească celebrul vis american și poate, cu puțin noroc, iubire și apreciere, ca fiecare dintre noi.


Replica pregnantă care subliniază ideea piesei, dincolo de drama emigrantului, este  “Green-card-ul nu contează, tu contezi!” și care traduce un aspect simplu: cu toți căutam bunăstarea, o viața mai bună, fără neajunsuri, un nivel de trai mai bun, dar mai presus de toate astea, cu toții căutam căldură unei familii și un cineva care să ne ofere dragostea lor necondiționată și neprecupețită. Nadia, moldoveanca noastră, trecând peste un viol oribil pe care nu îl poate raporta, se ridica cu încredere și merge mai departe, găsește iubirea și își rezolva astfel situația legală, întemeindu-și o familie și deschizând un business. Borat, însă, amicul rus, este deportat în Rusia, consolat doar de ideea că își va revedea mama înainte de moarte. Așadar poveștile sunt diferite dar inspirate din realitate, mai ales dialogurile Nadiei cu agenții de emigrări, ce o hărțuiesc cu interogatoriile și suspiciunile lor pe tot parcursul piesei și bântuind-i fiecare moment. O piesă excelent scrisă care s-a jucat peste tot in lume, din America în Mexic și inclusiv acasă in România la teatrul Odeon. Publicul de la Chicago a primit aceasta poveste în egală măsură cu emoție și hohote de râs, regăsindu-se, după cum mulți au mărturisit la sfârșitul piesei, în gândurile, neliniștile, speranțele și experiențele personajelor.


Prezentă la eveniment, autoarea piesei doamna Saviana Stănescu, ne-a făcut câteva declarații în exclusivitate despre piesă.
“În piesă este vorba despre ce înseamnă să trăiești între două culturi, să negociezi permanent între cultura de acasă și cea nouă. O poveste despre “visul american” care de multe ori se transformă într-un coșmar pentru mulți din acești imigranți.  Am vrut să dramatizez această călătorie interioară, în care tot timpul ești sub presiunea întrebărilor care îți pot fi puse. Tot timpul te gândești că ceva poate să se întâmple și să fi trimis acasă, să fi deportat. Am încercat să fac toate astea cu puțin umor, pentru că așa cum spunea George Bernard Shaw dacă le spui oamenilor adevărul, trebuie să-l faci cu un grăunte de umor, altfel te omoară.”

Am rugat-o pe actrița Simina Contras, ce a interpretat rolul Nadiei, să ne spună câteva detalii despre rolul jucat:
“Rolul Nadiei este unul destul de greu deoarece personajul trece prin niște momente de viață extrem de dificile pe care cu greu și le poate cineva imagina. După moartea părinților, vinde tot pentru a veni în America unde, în urma unui viol și având o scrisoare de deportare în buzunar, găsește totuși puterea să meargă mai departe cu optimism și în mod paradoxal să își exercite în continuare  meseria de claun, adică aceea de a face oamenii să râdă. Ca actor trebuie să ai grijă să păstrezi acel optimism al personajului, chiar și în cele mai grele și umilitoare momente, atunci când “un ochi plânge și altul rade”, fiindcă nimeni nu vrea să vadă o persoană  învinsă sau patetică. Am încercat în construcția personajului să nu îi pierd nici o clipă mândria și demnitatea umană fiindcă, așa cum spune ea, este un artist, un cineva și ea, un om ca noi toți ce dorește să fie fericită ca și noi toți și nimeni nu îi poate lua acest drept: de a visa și de a spera la un “mâine” mai bun. E o muncă destul de complexă în a creea un personaj tragi-comic, veridic, inspirat din realitate, fiindcă de multe ori în sală - cum s-a întâmplat și în acest caz - se pot găsi oameni cu situații de viață similare. În aceste condiții, crearea unui astfel de personaj este o responsabilitatea civică: poate deprima sau încuraja, depinde de cum este conturat. În orice caz a fost o experiența unică și o provocare în sine, dat fiind faptul că este pentru prima dată când o româncă a jucat acest rol, aici în America.”

Totodată, am solicitat câteva impresii și de la spectatorii prezenți în sală:
Mihaela Campion
“Chiar dacă piesa ​a fost scrisă de Saviana Stanescu în mai multe etape, ea își menține  autenticitatea subiectului​ ​în perioada curentă. Sub masca umorului întunecos se ascunde o luptă interioară specifică experienței imigrantului.  Dialogul rafinat dintre personaje are ca efect pentru spectator răspunsuri emotionale complexe și contradictorii.  În fiecare moment spectatorului îi sunt dezvăluite sentimente de bucurie, durere, speranță și deznădejde.  Autoarea, cu un rafinament și o subtilitate artistică deosebită reușește să aducă experiența imigrantului la același numitor cu experiența umană: dorința de a fi iubit și de a fi acceptat.“

George Pristavu
 “Este o piesă de excepție, și mi-aș dori ca o companie de producție teatrală să o pună în scenă cât mai curând pentru o audiență mai largă. Piesa are toate calitățile pentru a avea un impact de valoare pe tema “Visului American”. Scenariul a fost captivant, interpretarea actorilor remarcabilă, regia și scenografia inedită.
În opinia mea, piesa reușește cu success să reducă unele din efectele instictelor tribale și al politicilor de separare si identitate (“noi împotriva lor”) și expune cu acuratețe parte din turpitudinile sistemului American de imigrație actual, ironic, într-o țară fondată de “emigranți ilegali” și cu promisiunea constituțională de a primi pe alți emigranți cu brațele deschise.
Piesa atinge fiecare spectator la setul comun de valori și emoții al umanității, reamintind că toți oamenii sunt intrinsic la fel: au nevoie să fie iubiți și acceptați de alți oameni.  Autoarea reușește să spună o poveste personală pentru audiență, căci fiecar spectator se poate regăsi în tumultul de emoții și experiențe ale personajelor. Din această perspectivă universală, Saviana Stăneecu este o autoare talentată, ce dovedeste că și ea este o “Emigrantă cu calități extraordinare”. “
 
Rebecca Fritz
“I had the honor of seeing this play performed on Thursday evening. The story illuminated many hidden facets normally lurking in the shadows, but did so with such humor, light, and gentleness that I was left astonished by the playwright’s talent. I would travel anywhere to see one of her plays performed! I haven’t been this moved since meeting Andrei Codrescu.”