Mirciulică un film grozav…de mediocru

Da, un film extrem de provincial și mediocru! 

Da, m-am uitat la filmul Mirciulica. Când te întorci in România după 20 de ani, ești curios ce schimbări majore au avut loc între timp in patria mama. Nu ca n-as fi fost la curent cu ce se întâmpla prin România, dar una este ce vezi sau auzi prin presa și alta e la fata locului. 

Subiectul filmului este unul tipic vieții din România  mai ales pentru cei cei din orașele mici: căutarea unui loc de munca după absolvire, in condițiile unor locuri putine, unde trebuie sa accepți compromisiuri, iar actele de corupție sunt la orice pas.  Glumele din film sunt slăbuțe, un film care nu avea ce sa caute pe marile ecrane, când e de fapt un film slăbuț  pentru o seara in care te plictisești si neavând altceva de făcut te uiti la el pe laptop. Împingerea lui forțată in cinematografe nu e decât o dovada ca banii pot promova in mediul cinematografic orice film, chiar și cele mediocre. 

In plus, când am văzut ca in film apare și Aurel Tamas n-a făcut decât sa îmi reconfirmare ca filmul e de standardul provincial de Gherla, nici măcar de Cluj Napoca.  Sau poate asta e standardul și la Cluj Napoca ?! 

Ce este interesant este faptul ca sa plătesc bani mulți pe chestii penibile. Aici, local, ele  reflectata însă o valoare. Filmul a costat din spusele lui Mircea Bravo cateva sute de mii de euro. O reflecție a faptului ca viața in România, și-n special la Cluj e una foarte scumpă. 

Sincer ma bucur ca n-am dat banii pe bilet la cinema ci l-am văzut parțial le Netflix. La ce poveste și scene prezintă n-am putut sa stau sa îl văd pana la capăt. Ce ma bucur însă este faptul ca bunica din Chinteni a ajuns sa joace într-un film de lung metraj. Lelea Lenuta e de fapt adevarata vedeta care este extrem de naturală și dezinvolta. O femeie care are un excelent talent, unul înnăscut, in a face film sau a face haz de necaz. Este femeia simpla de la țara, cu un simt al umorului bine dezvoltat și o limbariță perfecta pentru un rol in teatru sau film.