miercuri, 27 iulie 2016

Maraton Nasul TV USA

In luna mai la Detroit, Michigan a fost lansat Nașul TV USA. Cu ocazia zilei de 4 iulie, Ziua Americii, aceștia au realizat o serie de interviuri cu românii din America de Nord, prilej cu care am răspuns, și eu, afirmativ invitației lansate de colegii nostri de presă Grigore Cartianu și Radu Moraru.
La acest maraton au fost prezenți românii atâta din zona metropolitană Detroit cât și din Chicago, statele invecinate sau chiar de peste graniță, din Canada.
"Așa cum îți spuneam în toamnă, când ne-am văzut la Chicago, iată că, după lansarea Nașul TV Canada, ne-am ținut de cuvânt și am lansat și Nașul TV USA aici la Detroit. Dorim ca prin această platformă internațională media să dăm ocazia românilor din diaspora să își facă vocea, mai bine, auzită în România. Dorim ca să realizăm emisiuni și reportaje care să prezinte viața românilor din America, așa cum este ea." ne-a declarat Radu Moraru.
"Pentru că pe 4 iulie se celebrează Ziua Americii ne-am gândit ca este un prilej bun să realizăm acest maraton cu interviuri în care să lăsăm pe români să își povestească experiența lor de viață pe continentul american." a mai spus Radu Moraru.
Interviurile au fost difuzate imediat după miezul nopții pe 4 iulie în România, pe tot parcursul zilei. Acestea vor fi date în reluare timp de o oră, după 12 noaptea, ora României, pe tot parcursul verii.
Dorim mult succes colegilor nostri de presă de la Nașul TV USA și sperăm că vom avea o colaborare fructuoasă pe viitor.

joi, 30 iunie 2016

Dialog pe tema imigraţiei cu avocatul de origine română Oleg Gherasimov




Președintele Barack Obama a suferit o înfrângere foarte dură pe 23 iunie, 2016, atunci când Curtea Superemă a Statelor Unite a blocat acţiunile sale executive de a acorda permise de muncă și de a proteja milioane de imigranţi, fără acte, de la deportare.
În noiembrie 2014, președintele Obama a anunțat o serie de acțiuni de imigrare care au extins puterile sale executive până la limitele maxime. Acest plan de acţiuni cuprinde o serie de măsuri care le-ar fi permis la aproximativ 4 milioane de imigranţi, fără acte, să solicite permise de muncă și să rămână în țară, fără să se mai teama de deportare. Cea mai mare parte din acești imigranți ar fi fost părinții care au copii cu cetățenie americană sau reședinţă permanentă.
În decembrie 2014, un numar de 17 state controlate de republicani au atacat în judecată ordinele executive a preşedintelui Obama și doar câteva luni mai târziu un judecator federal a decis să blocheze temporar aceste ordine. Administraţia Obama a apelat decizia iar în mai 2015 Curtea de Apel a respins apelul. Speranţele de a salva acest program s-au spulberat atunci când judecatorii Curţii Supreme a Statelor Unite au votat 4 la 4, o egalitate ce înseamnă că hotărârea instanţei inferioare, care a blocat programul, va rămâne în vigoare.
Această hotărâre produce multe întrebări greu de înteles: Dacă această hotărare va stopa progamul imigraţional al Obamei pentru totdeauna? Ce se va întâmpla cu cei care s-ar fi calificat pentru acest program? Pentru a putea înţelege mai bine aceste întrebări şi ce anume reprezintă această hotărare, am discutat cu domnul avocat Oleg Gherasimov, specializat în imigrări.


Domnule Gherasimov ce hotărâre a luat Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii în cazul U.S. v. Texas?
La data de 26 iunie, 2016 Curtea Supremă a emis o hotărâre de o singură propoziţie, pur şi simpu, afirmând că “The judgment is affirmed by an equally divided Court". Această hotărâre înseamnă că decizia instanţei inferioare, care blochează programul, va rămâne în continuare în vigoare.


Din ce cauză s-a ajuns la acest rezultat de 4 impotrivă la 4 voturi?
Motivul principal cred că este întârzierea de către Congresul controlat de către Republicani de a confirma numirea lui Merrick Garland, nominalizat de către Preşedintele Obama, pentru al înlocui pe Antonin Scalia şi de a  ocupa cel de-al 9-alea scaun al Curţii Supreme.

Cum sunt afectaţi oamenii care au așteaptat să aplice pentru beneficiile acordate de acest program?
Nu este un secret că, milioane de tineri şi familii care locuiesc în Statele Unite fără un statut legal sunt expuşi riscului de deportare. Pentru a ameliora această situaţie, în iunie 2012, administraţia Obama a anunţat “DACA”, un program pentru copiii care au venit în Statele Unite la vârste fragede şi  îndeplinesc anumite condiţii suplimentare. Ca urmare a faptului că Congresul a eşuat să treacă reforma imigrației, administraţia Obama a anunţat două programe “Deferred Action for Childhood Arrivals” (DACA+) şi “Deferred Action for Parents of Americans” (DAPA). Incapacitatea Curţii Supreme de a emite o decizie majoritară, înseamnă că iniţiativele administraţiei rămân blocate, iar persoanele care altfel s-ar fi calificat pentru DACA+ sau DAPA, nu pot să aplice în acest moment.

Va mai fi “DACA” şi “DAPA” implementate vreodată?
Indiferent dacă se va cere rejudecarea cazului de către Curtea Supremă sau dacă cazul va fi întors către District Court, nu se aşteaptă să avem o hotărâre mai devreme de iunie 2018. Ca urmare, viitorul acestor programe depinde de cine va fi ales preşedinte în noiembrie 2016, şi dacă noul preşedinte va alege să continue lupta pentru implementarea acestui program.
Hillary Clinton a declarant public că suportă aceste iniţiative şi că este dedicată acestei cauze, că în primele 100 de zile ca preşedinte, va demara o reformă imigraţională cuprinzătoare, care să ofere o cale spre cetăţenie. Donald Trump, pe de alta parte, a declarat că va abroga “DACA 2012”, precum şi “DACA+ “ şi “DAPA”.

Au devenit potenţialii aplicanţi o tintă a deportării ca urmare a acestei  hotărâri a Curţii Supreme?
La scurt timp după ce decizia Curţii Supreme a fost anunţată, preşedintele Obama a declarant că milioanele de imigranţi ilegali pe care a încercat să îi legalizeze prin acţiunile sale executive rămân o prioritate scăzută pentru deportare. Se întâlnesc însă şi situaţii în care persoanele care s-ar fi calificat pentru “DAPA” sunt plasate în deportare.

Oleg Gherasimov este absolvent al  Facultaţii de Drept de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, şi al  Facultăţii de Drept de la Universitate din Baltimore, Maryland, fiind licenţiat în cadrul baroului din Washington D.C. Cei interesaţi de mai multe detalii pot vizita situl: http://www.g-immigration.com



Stefan Mihoc si visul sau de a construi ceasuri in America

Stefan Mihoc este romanul din Detroit care construiește ceasuri pentru compania Shinola, pe care ieri le-am văzut, intamplator, expuse la vânzare (7-800 dolari bucata) într-un mall foarte elegant din Michigan.
Acesta a învățat in tara meseria de ceasornicar intr-o școala de profil si apoi de la un unchi al sau. In 1996 a plecat din România si s-a stabilit in zona Detroit, MI. A muncit o perioada in industria auto si într-un final a revenit la vechea lui pasiune: ceasurile.


Un scurt video despre visul sau de a construi ceasuri.

Vinerea neagră a românilor de pretutindeni



Dezbinarea diasporei girată de Parlament

Așteptat timp de 7 ani ca fiind cel mai mare eveniment al românilor din afara granițelor, Congresul Românilor de Pretutindeni început vineri 24 Iunie a fost un eșec
 Organizatorii,  Comisia pentru Românii de Pretutindeni din Parlamentul României, au reușit performanța ca doar în câteva săptămâni să dezbine comunitatea românească așa cum nu a mai reușit nimeni până acum.
 Alegerea delegaților care au participat la acest eveniment a fost făcută încălcând toate legile de bun simț.
Va prezint mai jos câteva dintre neregulile acestei întâlniri.

1 NEREPREZENTATIVITATEA
 Regulamentul spune că la acest congres ar fi trebuit să fie 300 de delegați din  toate țările unde există comunități mari de români. 
 În realitate nu au fost nici măcar jumătate plus 1 adică 151. Au fost doar 49 de delegați. Un număr foarte mic pentru a se putea erija intr-un consiliu reprezentativ. Pe de altă parte, au lipsit delegați din foarte multe țări cu o însemnată prezență romănească: Franța, Canada, Australia, Nouă Zeelandă și multe altele.

Gafele parlamentare ale deputatului Mircea Lubanovici

Dupa aproape 8 ani de zile ca si deputat in parlamentul Romaniei reprezentantul romanilor din America de Nord PNL-istul Mircea Lubanovici face o serie de gafe care demonstreaza ca nu cunoaste rolul si atributiile  ministerelor din Romania, carora li se adreseaza cu diferite interpelari.

Fotografiatul interzis!
Deputatul nostru este deranjat ca lumea poate face poze in aeroportul Henri Coanda din Bucuresti si mirat ca nu sunt semne cu "fotografiatul interzis" sesizeaza acest lucru Ministerului Transportului cerand in mod explicit ministrului sa puna "panoruri cu fotografiatul interzis"!
Ministrul ii raspunde politicos ca legea nu restrictioneaza fotografiatul!

 Partia de ski si agricultura
Tot din tumultoasa activitate parlamentara a deputatului nostru Lubanovici, intr-o alta interpelare haioasa, de aceasta data facuta cu privire la o partie de schi, acesta se intreaba: cand oare va fi terminata?! Ca sa afle raspunsul se adreseaza Ministerului Agriculturii. Ce o fi avand partia de ski cu agricultura?!Numai domnul Lubanovici stie.
Raspunsul primit este scurt si sec: "constructia de partii de schi nu intra in sfera de competenta a Ministerului Agriculturii"

Ministerul Familiei nu face agricultura
Deputatul nostru Lubanovici este fenomenal! Somnul poporului naste ....deputati!
Auzind ca cei de la Comisia Europeana ar da 500 de milioane de euro la agricultori, pentru a sprijini fermierii si producatorii de lactate, deputatul Lubanovici adreseaza o interpelare catre ‪Ministerul‬ ‪‎Muncii‬, ‪‎Familiei‬, ‪Protectiei‬ ‪Sociale‬ si Persoanelor ‪Varsnice‬ ( sic!?!) dorind sa afle: ce masuri vor adopta pentru accesarea eficienta a banilor?!
Ministerul ii raspunde, fireste, ca ei ‪NU‬ sunt Ministerul ‪Agriculturii‬, de Finante‬ sau al Fondurilor ‪‎Europene‬, si ca nu intra in competenta lor acele atribuții!
Grea viata si meseria de deputat, ca solicita mult gandirea.

Nici nu sti daca, sa razi sau sa plangi !?

miercuri, 22 iunie 2016

Ambasadorul George Maior despre viza waiver și votul prin corespondență



Marian Petruta – Domnule ambasador sunteți deja de aproape un an la Washington. Cum vi se pare noua funcție?


George Maior –Este extreme de onorant pentru mine. Au fost câteva luni interesante, vizitele președintelui, ale premierului, presedintele parlamentului. Încercam să menținem permanent comunicarea și dialogul strategic cu autoritățile americane pentru că, pentru România, până la urmă, America reprezintă pivotul în ceea ce privește asigurarea securității într-un mediu internațional foarte complicat, așa cum vedeți.


M.Petruta –O întrebare care revine de fiecare dată pe buzele românilor este cea legată de "viza waiver". Există o speranța că în viitorul apropiat să se renunțe la vizele pentru românii care doresc să călătorească în SUA?

G.Maior – Aș vrea să resubliniez faptul că pentru mine, pentru ambasadă, pentru autoritățile române în general, este un obiectiv primordial eliminare a vizelor, și de includere a României în "viza waiver". Este un an electoral aici, de aceea poate ca această chestiune va fi abordată și din această perspectivă de partea americană. Eu personal am încercat să văd cât mai mulți membri ai congresului în aceasta perioada de timp, menționând la fiecare din ei acest obiectiv al României și faptul că într-adevăr România nu doar își propune sa fie inclusă în "viza waiver", ci și merită, pentru că acest lucru ar ajuta foarte mult parteneriatul strategic. Ar fi și interesul S.U.A. inclusiv din punct de vedere economic, din punct de vedere al turismului, din punct de vedere al comunicării între cele două națiuni. Am găsit multă deschidere la mulți membri ai congresului. Unii pe de altă parte sunt mai preocupați în general de aceasta problemă pe care o vedeți frecvent pusă în campania electorală, cea a migrației. Aici încep să se departajeze lucrurile. România este o țară sigură, cu o securitate națională asigurată la cei mai buni parametrii pentru cetateni, inclusiv împotriva amenințărilor teroriste, și eu cred că și acest lucru este un atu. Îl vom promova riguros în continuare.


M.Petruta –Care este părerea părții americane, a congresmanlior, cu care v-ați întâlnit? Care ar fi motivele care ar împiedica încă în momentul de față ca aceste restricții să fie eliminate?

G.Maior –Această condiționalitate privind rata de refuz trebuie să ajungă până la o anumita limită, 3,5%. Noi suntem pe undeva pe la 9-10% în acest moment. Nu suntem singulari. Și Polonia este intr-o situație similară. Chiar încercam să racordăm eforturile împreună cu Polonia și alte state din Europa Centrală care sunt în această situație. Pe de altă parte, subliniez și acest lucru, avem o rată de "over stay" cum se spune , deci de depășire a perioadei de ședere foarte mică. Ceea ce este un atu pentru România în raport inclusiv cu alte state, și vom folosi și această argumentație în continuare, mai riguros.


M.Petruta –Se apropie alegerile parlamentare în România, ne spuneți câteva lucruri și despre faptul că românii din diaspora vor putea să voteze pentru prima dată prin corespondența?!

G.Maior –Da, și îi încurajez să se înscrie în aceste registre pentru a putea beneficia de acest drept. Până la urmă, sper că acest mesaj este înțeles. Noi am încercat și prin mijloacele de informare ale ambasadei să tot revenim cu această idee că fiecare român se poate înscrie în acest registru special care va facilita această modalitate de vot. Încercăm să organizăm cât mai bine alegerile din toamnă și vor urma câteva acțiuni serioase de informare a comunitații românești.

M.Petruta –Vă mulțumesc.

G.Maior –Mulțumesc și eu.

Transcrierea audio a textului Adina Trandafir

marți, 29 martie 2016

Daniel Lenghea strategul PNL-ist care stranguleaza nevasta si libertatea de exprimare

Un strateg romano-american din echipa de campanie a PNL Bucuresti, sectorul 2,  a fost arestat, in 2014, in statul Florida, dupa ce  sotia sa a chemat politia pentru ca acesta a incercat sa o stranguleze, deoarece vroia sa iasa in oras fara voia lui. El a incercat sa o opreasca sugrumand-o cu un halat, rezulta dintr-un raportul intocmit de politie si citat de presa locala. Acesta a fost arestat, petrecand o noapte dupa gratii, fiind insa eliberat a doua zi, pe cautiune. Ulterior, cei doi s-au impacat. Sotia ne mai dorind sa depuna marturie la proces cazul a fost clasat.
Conform ziarului Libertatea,  Daniel Lenghea a fost arbitru al Camerei de Comerţ si Industrie a Romaniei, în mandatul lui Mihail Vlasov, si membru al Baroului Bucureşti din 1998. Conform aceleasi surse,  Lenghea avea grijă de afacerile din Miami, ale dinamovistului Cristian Borcea,(condamnat si aflat in prezent in inchisoare)   printre care şi restaurantul La Vendetta. De asemenea, avocatul reprezinta si interesele nepotului lui Gigi Becali, Lucian, care detine, alaturi de Giosue Castellano si constănţeanul Teo Paşa clubul Bamboo din Miami. 
 Anul trecut, Lenghea a uitat sa-si plateasca factura medicala facuta la spitalul Muntele Sinai, din Miami Beach, unde a fost internat si tratat. Incercand sa-si recupereze gaura, spitalul i-a pus poprire.
Important e ca Lenghea Daniel este strateg in echipa PNL, din sectorul 2, Bucuresti, unde candideaza Dan Cristian Popescu.
Suparat, nevoie mare, ca i-a aparut numele prin presa si lumea facea comentarii nefavorabile, acesta a inceput sa amentinte pe facebook cu posibile procese.
Mai incet cu strangularea liberatii de exprimare domnule avocat!
sursa foto: facebook

luni, 21 martie 2016

"Dumnezeu, atunci, n-a fost acolo" !

"Este o veche zicală care spune că "Bețele și pietrele îți pot zdrobi oasele, dar cuvintele niciodată nu te pot răni". Sunt aici să vă spun că este o minciună: vorbele urâte, disprețuitoare, pot face mai mult rău decât durerea fizică. Aceasta din urmă poate să dispară, chiar dacă ia o zi sau o săptămână,  dar cuvintele care te denigrează și te fac să te simți inuman, lăsă urme adânci. Atunci, când eram copil, ca voi, am avut impresia că sunt stupid, că nu am nicio valoare, iar când alții continuă să ți-o spună, chiar începi să îi crezi, și ca să poți trece peste asta îți ia ani buni", declară, în fața unui auditoriu, format din câteva sute de elevi de clasa a 8-a, de la o școala gimnazială, dintr-o suburbie a metropolei  Chicago, un om, trecut bine de 80 de ani.
În sală este o liniște mormântală, elevii ascultă atenți discursul unui evreu, supraviețuitor al Holocaustului.
Numele lui este Aaron Elster. De aproape 20 de ani a ieșit la pensie, după o carieră în asigurări, dar acum este mai ocupat ca niciodată. Funcția de vicepreședinte al Muzeului Holocaustului și Centrului Educational din Skokie, Illinois îl ține extrem de activ.
De vreo 10 ani ține discursuri la școlile din zona Chicago, sau oriunde este invitat, promovând povestea supraviețuirii sale, pe care a descris-o într-o  carte autobiografică.  Cartea este scrisă împreună cu psihologul Joy Erlichman Miller și intitulată "Ochii ei mă urmăresc încă". Titlul cărții face referință la sora lui mai mică, de doar șase ani, ucisă de naziști, alături de tatăl și mama sa, în Polonia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mesajul lui Aaron pentru elevi are drept scop de a-i  încuraja să creadă în forțele lor proprii, de a nu se lăsa învinși, de a crede în faptul că au capacitatea de a trece peste tot felul de adversități și situații, care chiar dacă inițial par imposibile sau grele, ele nu sunt de nedepășit. Pentru asta însă e nevoie de a sta departe de persoanele negative sau cei care le spun că nu vor putea reuși.
"Sunteți mai deștepți și mai puternici decât  credeți, iar asta vă pot spune din proprie experiența, când eram și eu de vârsta voastră. Sunt lucruri pe care le-am făcut la 10-11 ani pentru a supraviețui, pe care, chiar și acum la bătrânețe, cu greu îmi vine să cred că le-am făcut. Toate astea pentru că vroiam cu disperare să trăiesc. Sunt anumite forțe care zac în voi și de care nici nu știți. Vă spun astea pentru că vreau să luați atitudine la școală, sau în comunitatea unde trăiți, când vedeți că unul din colegii sau prietenii voștri sunt hărțuiți, bătuți sau se fac glume proaste pe seama lor. Uneori e deajuns să fiți prietenoși sau să zâmbiți cuiva care este la pământ. Voi aveți acea abilitate. Trebuie să deveniți apărătorii celor mai slabi. Când vă spun să schimbați lumea asta în mai bine, și vă întrebați poate ce puteți fiecare dintre voi face, să știți că sunt lucruri mărunte, la nivel individual, dar care puse toate împreună fac o mare diferența, în lumea de mâine, in care veți trăi. Voi sunteți liderii de mâine, care vor decide cum va arată lumea. Noi, ca adulți, nu am făcut o treabă prea bună, așa că vă încurajez pe voi să vă implicați, să faceti diferența în școală, acasă și în această țară." declară Aaron Elster.
"Dacă nu aș crede în voi nu aș fi acum aici să vă vorbesc, ci aș fi  undeva jucând golf" mai spune el.


În 1942, la vârsta de aproximativ 11 ani, orășelul Sokolow din Polonia, în care locuia cu familia, a fost invadat de nemți. Pentru că acolo trăiau peste 5,000 de evrei, aceștia au fost mutați într-un ghetto în care au fost supuși la exterminare prin înfometare și lipsirea de asistență medicală de bază. "Oamenii mureau pe toate străzile iar cadavrele puteau fi găsite rezemata pe margine clădirilor. Dumnezeu, atunci, nu era acolo. Am văzut cu ochii mei o mamă care și-a omorât propriul bebeluș pentru că țipa, și de teamă să nu atragă atenția soldaților, l-a omorât prin asfixiere, la presiunea celorlalți. Era dorința și lupta de a mai supraviețui încă o zi. O să vă întrebați cum poate face o mamă așa ceva?! Vă spun că nu aveți de ce să o judecați dacă nu ați fost și nu ați trăit acolo. Nu aveți cum să înțelegeți. Și mie îmi era o teamă teribilă de moarte."

Cei care au rezistat mai mult au fost mutați ulterior în lagărele de exterminare, special create pentru a fi gazați, arși în cuptoare și apoi transformați în cenușă. Aaron reușește însă să fugă din getto și să se adăpostească la niște ferme din zonă.
"Și acum îmi amintesc gustul farfuriei de lapte și cartofi fierți primiți de la fetița unui fermier, care m-a luat la el în casă pentru scurt timp. Apoi de teamă și disperare mi-a spus că nu am nicio șansă să supraviețuiesc singur, așa că mai bine ma predau autoritatilor să mă omoare. Eu însă îmi doream mult să trăiesc" spune Elster.

Aaron cu sora mai mare si unchiul Sam
Timp de aproape doi ani de zile reușește să stea ascuns la familia Hypolit Gorski, în podul casei. Riscul asumat de acea familie era însă major. Dacă erau descoperiți, puteau cu toții să fie împușcați. Iarna îndurând frigul, de multe ori se urina pe el ca să simtă puțină căldură, ca apoi să înghețe și mai tare de frig.  Vara îl chinuiau păduchii și căldurile insuportabile din pod, iar bătălia cu foamea era una constantă, lucru ce îl făcea mai tot timpul să aiureze. Cu toate astea, datorită determinării, băiatul reușește să supraviețuiască până la terminarea războiului. Cu excepția unei surori mai mari, toată familia îi este omorâtă. De fapt, s-a numărat printre cei 29 de supraviețuitori din acel oras, el și sora lui Irene, fiind singurii copii care au supraviețuit.
Devenit copil al strazii, și de fapt al nimănui,  este salvat de un unchi, care, partizan fiind în armata poloneză, se reîntoarce să vadă dacă i-a mai supraviețuit careva din familie. Pleacă toți trei în Germania și trăiesc timp de doi ani prin diferite adăposturi pentru refugiați. Ajutați de o organizație caritabilă internațională  emigrează în America în 1947,  trăind prin diferite orfelinate. Este înscris la școală, reușește să termine liceul și apoi este înrolat în armată, servind timp de 18 luni în timpul războiului din Coreea. Înainte să plece în armată se căsătorește. După terminarea stagiului militar revine la Chicago unde lucrează ca și agent de asigurări. Împreuna cu soția au doi băieți, iar apoi câțiva nepoți. Timp de 40 de ani, în ciuda coșmarurilor care le-a avut din perioada copilăriei, reușește să își ascundă trecutul și tragedia vieții sale. Abia la bătrânețe, încurajat de alții, își așterne pe hârtie povestea vieții sale și începe să vorbească public despre asta.
La finalul prezentării copiii îi adresează întrebări. Multi vor să afle dacă a reușit să îi ierte pe cei care i-au omorât familia. Nu, nu poate să-i ierte, dar spune însă că nu-i urăște. "Am încetat de mult timp să mai urăsc. Dacă aș fi continuat să fac asta aveam o viața mizerabilă. Cât privește iertarea, ea trebuie să o primească de acolo de unde este sora mea de șase ani, pe care au ucis-o."
La sfârșit copiii vin să își facă poze cu el, unii sunt cu ochii în lacrimi, și îl îmbrățișează.


După prezentare, am plecat cu Aaron să luam prânzul la un restaurant din zona. Intrăm înăuntru și ne primește prietenos managerul restaurantului, care, după ce ne ia comanda ne întreabă cu ce ocazie prin zonă. Mă grăbesc să îi spun că am fost la școala din apropiere, unde, îi explic că Aaron a ținut o prezentare, el fiind unul din supraviețuitorii Holocaustului. Managerul este vădit impresionat când aude,  spune câteva vorbe de compasiune, dar Aaron mă trage de mânecă să mergem la masă, dându-mi de înțeles că nu vrea să mai audă și altele. Cu siguranță că nu își dorește să mai audă vorbe de compasiune, nu caută el asta. Ne așezăm la masă și  începe să îmi povestească faptul că în câteva săptămâni va avea loc petrecerea anuală organizată de muzeu, cu scopul de a strânge fonduri.  La eveniment urmează să participe, ca invitat, și fostul Secretar al Apărării și fost director al CIA Leon Panetta, căruia Aaron urmează să îi ofere, personal, un tur al muzeului. Pentru a face față întâlnirii, Aaron, îmi spune entuziasmat, că se pregătește de întâlnire citindu-i cartea autobiografică. Și scoate din geantă o carte care mi-o arată. Apoi îmi spune că a cam obosit, că, în ciuda faptului că îi face plăcere să le vorbească copiilor, astfel de discursuri îl epuizează repede, iar organismul său nu mai face față.
Datorită faptului că s-a numărat printre cei mai tineri supraviețuitori ai Holocaustului, Aaron este printre puținii rămași în viață. Acest lucru însă îi oferă șansa de a exista pentru posteritate, cu ajutorul tehnologiei, ca hologramă. Îmi povestește apoi detalii despre proiectul demarat de muzeu, în colaborare cu University of Southern California, ce va costa câteva milioane de dolari, va fi extrem de inovator, și din care face și el parte. Chiar și după ce vor muri, mai mulți supraviețuitori ai Holocaustului vor dăinui holografic, adica vor putea apărea tridimensional în fața publicului, iar cu ajutorul unui program gen Siri, vizitatorii le vor putea adresa întrebări iar aceștia le vor răspunde.
"De curând, am fost în California, unde timp de patru zile, am fost filmat, și am răspuns la aproximativ 1800 de întrebări. Este incredibilă tehnologia asta, voi fi nemuritor" spune Aaron zâmbind. "Copii vor  avea ocazia să mă vadă și să le răspund la fel ca acum, chiar și atunci când nu voi mai fi de mult prin zonă."

miercuri, 24 februarie 2016

Eduard Voicu despre cum e sa fi in Marina Americana

Eduard Voicu!
Are 19 ani, este originar din România, şi este stabilit încă din 2006 în Chicago. Activează în Marina Americană şi este înrolat pe USS Boxer LHD-4 la Deck Department !

„Sunt din România, am plecat în Statele Unite în 2006 şi m-am stabilit în Illinois, la Chicago. Sunt foarte mândru că fac parte din Armata SUA, este foarte bine să îţi serveşti ţara în care trăieşti, dar niciodată nu poţi uita de unde vi”, a declarat pentru Amronews, Eduard Voicu.
De curînd a plecat în misiune pentru aproximativ 8-9 luni. Alături de el, pe vasul care apaţine marinei americane se mai află aproximativ 4500 de militari. Toţi au jurat credinţă Statelor Unite înţelegând că misiunea lor este una extrem de importantă.
Pentru a înţelege cine este Eduard Voicu am ales pentru început să vorbesc cu parinţii săi, români stabiliţi în America.
Cu trei luni înainte de Revoluţia din 1989, Ionel Voicu, actualul tată al lui Eduard se hotărăşte să fugă din România comunistă. A traversat clandestin graniţa la sârbi şi timp de 7 zile si 7 nopti a traversat munţii pentru a ajunge la Vârșeț în Voivodina. Odată ajuns acolo a stat 20 de zile in arest pentru trecerea frauduloasă a frontierei, apoi a fost transferat la Belgrad în lagărul de refugiati politici. După o luna petrecută în lagăr şi supus la tot felul de interviuri, susăicionând că autorităţile sârbe ar putea sa-l extrădeze, Ionel Voicu a hotărât să fugă şi împreuna cu un alt român a plecat la ambasada ONU unde le-a fost recunoscut statutul de refugiat politic. Reprezentanţii ONU i-au dat acte, bani si a fost cazat la un hotel special unde a stat 9 luni susţinând mai multe interviuri cu reprezentanţi ai Ambasadei Statelor Unite. În final a fost acceptat şi a efectuat o pregatire pentru viaţa din America. În luna Mai 1990 a ajuns la Chicago.

marți, 23 februarie 2016

Viviana Gradinaru romanca nominalizata de Obama printre cei mai buni oameni de stiinta din America

Presedintele Obama a nominalizat pe cei mai buni cercetători si oameni de știința aflati la inceputul carierei. Printre ei se număra si o românca: Viviana Gradinaru de la California Institute of Technology.
Felicitari!
foto credit: Caltech.edu
The White House: "
President Obama today named 105** researchers as recipients of the Presidential Early Career Awards for Scientists and Engineers, the highest honor bestowed by the United States Government on science and engineering professionals in the early stages of their independent research careers. The winners will receive their awards at a Washington, DC ceremony this spring.