joi, 23 octombrie 2014

A aparut cartea "Ziarist la New York" de Nicholas Buda

Dacă istoricii consemnează istoria unui popor, ziariştii- cel puţin cei din diaspora- consemnează istoria unei comunităţi. 
Ziarist la New York” este cea de-a sasea carte scrisă de scriitorul şi jurnalistul Nicholas Buda, fiind un buchet de articole, reportaje şi interviuri pe care acesta le-a scris de-a lungul celor aproximativ zece ani în metropola newyorkeză. Articole au fost publicate de-a lungul timpului în marea majoritate a publicaţiilor de limbă română din Statele Unite: Gândacul de Colorado, New York Magazin, Mioriţa USA, Curentul Internaţional, sau Monitorul Român.
Şlefuirea sa ca scriitor şi jurnalist a început la ziarul Curierul Primăriei din Cluj Napoca, continuând ulterior aici în Statele Unite.
Volumul  “Ziarist la New York”, o sintagmă a devenirii autorului pe pământ American, se împarte în 6 secţiuni după cum urmează: interviuri, eveniment, comunitatea romano-americană, politică internaţională, opinii şi România în direct.
Fascinat fiind întotdeauna de modul în care poate descinde - ca jurnalist- în viaţa unui om prin intervievarea acestuia, Nicholas Buda, a intrat în legatură cu membrii comunităţii româno-americane. Primul contact a fost cu membrii comunităţii romaneşti care frecventau biserica Sfanta Maria din Queens, New York, biserica fiina acel loc unde se poate lua cel mai bine pulsul comunităţii, aceasta având dublu rol, de spaţiu sacral dar şi al recuperării culturale.  Interviurile sale pot fi considerate o punte de legătură ce leagă transatlantic, Romania de America şi invers. Acest lucru rezultă din interviurile realizate atât cu reprezentanţii diplomatici de la consulatul României din New York, cu membrii comunităţii româneşti din zonă, cât şi artiştii românii veniţi cu diferite spectacole cultural-artistice în America, sau chiar cu personalităţi din România,  materiale relizate cu ocazia vizitelor sale în ţară, precum interviul cu arhiepiscopul şi mitropolitul Ardealului, sau viceprimarul Clujului. 
Aşa cum afirmă însuşi autorul “fiecare român ajuns în America are o întreagă istorie în spate. O istorie de multe ori neştiută, trăită între afirmaţiile “ceea ce am fost”şi “ceea ce voi deven”.
 Intromisiunea jurnalistică pe care Nicholas o practică în dialogul cu aceştia este de o asemenea revelaţie încât - luaţi fiecare în parte - fiecare membru al comunităţii româno-americane poate fi considerat un erou. Unii dintre  cei pe care i-a întâlnit şi le-a aflat succesele sau dezamăgirile au devenit ulterior nu doar subiecte de articole ci chiar de carte. Drept mărturie este istoria migraţiei lui Constantin Aronescu, despre care a scris cartea, intitulată “Constantin Aronescu sau Ultima boemă a Micului Paris” publicată în 2 ediţii.
 
În anturajul cenaclului Mihai Eminescu de la New York autorul a avut ocazia să cunoască numeroşi oameni valoroşi din comunitate: scriitori, poeti, profesori sau intelectuali de prestigiu. Despre unii dintre cei care au frecventat serile literare alecenaclului a scris articole, a facut reportaje sau le-a luat interviuri. Unul dintre aceştia este chiar fondatorul cenaclului, poetul-preot Theodor Damian, pe care autorul îl numeşte drept un “Diogene al literaturii române din exil”.
 
Într-o oarecare măsură, aşa cum afirma însăşi criticul M.N. Rusu,  Nicholas Buda poate fi numit un derivat al cenaclului literar, fiind  cel mai tânăr produs al literaturii române din America,  sub incidenţa cenaclului Mihai Eminescu.
Combinând munca profesională şi existentială, cu pasiunea pentru jurnalism, Nicholas Buda este  o prezenţă constantă la evenimentele din comunitate, relatând de la evenimente precum Zilele României pe Broadway  în articolul “Newyorkezii au jucat din nou hora românească pe faimosul Broadway “sau spectacole româneşti  “O  seară românească la New York  în acordul muzicii cu Mirabela Dauer, Maria Dragomiroiu, Raul şi  formaţia Autentic”. 
Nicholas s-a numărat totodată printre jurnaliştii fondatori ai Asociaţiei Jurnalistilor Români din Statele Unite şi Canada (NARPA), fiind prezent la ambele forumuri  desfăşurate la Chicago, prilej cu care am avut plăcerea de a ne cunoşte mai bine, evenimente pe care le-a consemnat  în scris la vremea respectivă.
 
Scrierile lui Nicholas sunt destul de eclectice şi asta pentru că aşa cum declară chiar el, îi place să colinde lumea imaginarului, unde totul este posibil, fiind pasionat de istorie şi artă,  fiind mereu într-o continuă formare şi căutare de inedit. Scrierile sale surprind evenimente sau fapte uitate în trecut, de multe ori ignorate, scrise fără a avea un sablon anume după care să îşi standardizeze articolele. Acest lucru se datorează faptului că jurnalismul profesat de el, la fel ca cel a majorităţii jurnaliştilor de pe continental nord american se face din plăcere şi nu din obligaţie, la presiunile sau la comanda cuiva, fapt ce îi oferă o libertate şi un câmp larg de desfăşurare - de la istorie şi civilizaţie, la arte şi muzică, la religiozitate sau genetică.
 
 
Emigrând în America autorul a lăsat totuşi o portiţă deschisă spre România. Sentimental, acesta nu a părăsit România niciodată, urmărind cu vădit interes modul în care evoluează situaţia economică sau politică din ţară. 
Originar din ţara Moţilor, din Apuseni, urmaş al lui Horea şi Avram Iancu, Nicholas nu uită nici o clipă să promoveze valorile româneşti în America, având în el acea dârzenie a luptătorului pentru dreptate, adevăr şi libertate, fără să poată uita de unde a plecat. Astfel că articolele şi reportajele sale adunate în această carte, ne prezintă Romania şi oamenii ei minunaţi, plaiul mioritic şi frumuseţea sufletului românesc.  Un astfel de exemplu este si articolul intitulat “Aducand trecutul istoric în realitatea prezentului “ în care autorul face portretul parintelui Eugen Goia din Câmpeni judeţul Alba, un preot din muntii Apuseni, pe cât de simplu pe atât de complex, acesta fiind autorul mai multor cărţi despre trecutul istoric al acelor locuri , scrise “într-o manieră recuperatorie, pe deplin înțeleasă și accesibilă oricui, fără pretenția argumentului academic”.  Evocari ale oamenilor şi locurilor din Apuseni pot fi regăsite şi în articole precum “Munţii Apuseni şi meşteşugul căuăciei “sau  “Pe Valea Arieşului spre Ţara Moţilor din Apuseni “. 
 
 
Nu de puţine ori însă în scrierile lui, Nicholas Buda s-a ridicat şi împotriva clasei politice de la Bucureşti,  compătimind nivelul scăzut de viaţă impus pe nedrept românilor, a ridicat semne de întrebare împotriva politicii externe practicate, diletantist, de către unii reprezentanţi ai ministerului de externe, dar şi al preşedinţiei de la Bucureşti, în articole precum “România şi Moldova din nou în atenţia secretarului de stat american  Hillary  Clinton”  sau “Din ce în ce mai săraci material, românilor le-au mai rămas doar bogăţia spirituală”.
 
Nicholas Buda este nu doar un scriitor şi jurnalist talentat ci şi un român-american, un moţ şi ardelean foarte patriot ce crede în  destinul istoric al românilor din creasta Carpaţilor, încinşi cu brâul milenar al Dunării şi binecuvântaţi cu sărutul tainic al Mării Negre.
Alte doua noi cărți sub semnătura aceluiași autor: Amurgul șoaptelor târzii-poezie; International relations- short reflections of a word in constant change.

luni, 20 octombrie 2014

Romanian Television Network Chicago la ceas aniversar



Televiziunea de limba romana din Chicago RTN (Romanian Television Network) a sarbatorit duminica, 20 de ani de existenta, de promovare a limbii, culturii, tradițiilor si spiritualității noastre romanești in Statele Unite. La eveniment au fost invitati si au luat parte romani din comunitate, lideri spitituali, de la diferite biserici romanesti evanghelice si ortodoxe din zona, dar si americani, care au avut diferite contributii si colaborari cu RTN de-a lungul anilor. Printre cei prezenti s-a numarat si consul general al Romaniei la Chicago, Excelenta Sa domnul George Predescu. Acesta a felicitat  longevitatea acestei institutii media romanesti, si-a transmis totodata un mesaj de salut din partea ambasadorului Romaniei la Washington D.C.
Evenimentul a continut un program muzical vocal si instrumental, un scurt istoric al celor 20 de ani, urmat apoi de mesaje de salut si incurajare, venite din partea invitatilor prezenti,  transmise direct de la microfon sau prin intermediul  mesajelor video inregistrate.


Mr. Jerry Rose

Invitatii au avut apoi parte de o masa festivă si recunoașterea publica a celor care de-a lungul timpului au contribuit sub diferite forme la promovarea si continuitatea acestui proiect media românesc. La eveniment a fost prezent si  TVR International reprezentat prin doamna Stela Nacu.
La final am cerut cateva impresii presedintelui televiziunii, colegului si prietenului Petru Amarei.

Sectiile de votare din SUA la alegerile prezidentiale de pe 2 noiembrie 2014




marți, 14 octombrie 2014

Simina Contras actrita de la Ro Stage Theatre Chicago, joaca intr-o piesa de sezon "The Gravedigger"

foto credit: First Folio Theatre


"...the graceful Contras delivers a sinuous performance with just the right touch of elbows-out spikiness." Chicago Tribune
"A delightful Simina Contras, playing a Gypsy girl, offers lightness, color and drama in her scenes." ChicagoCritic.com

Prezent la unul din spectacole, la First Folio Theatre in Oak Brook, am rugat-o pe Simina să ne actualizeze cu ultimele noutăţi din viaţa ei actoricească.

Spune-mi cum e sa fi actor de teatru în Chicago, acum, dupa 3 ani de America?
Aş putea spune că abia după 3 ani devii actor! Sau cel puţin ce înseamnă în accepţiunea unora un profesionist care îşi poate asigura un trai decent şi modest din meseria pe care o stăpâneşte. Până atunci munceşti mult, joci neplătit, speri şi nu te dai bătut. Trebuie cam între 3 şi 5 ani de perseverenţă, audiţii, muncă voluntară şi neplătită pe tărâmul artei (teatru, film de scurtmetraj de regulă pentru facultăţile de profil etc.) pentru a ajunge mai târziu să culegi roadele, oricare ar fi ele. E greu, cum sa fie!? Mult stres. Pe lângă teatru mulţi ani trebuie să te ocupi şi cu altele ca să câştigi o pâine. Un servici de chelner, secretară, dădacă, orice ar fi. Important e să nu te dai bătut şi să nu pui teatru şi pasiunea pentru actorie în buzunarul :"Pasiuni trecătoare" pentru că acolo va rămâne. Aici talentul nu e de ajuns. Mai rămâne varianta de a fi actorul potrivit la locul potrivit cu relaţiile potrivite dar...e cam acelaşi procentaj ca şi al loteriei, prin urmare, din nou, muncă! Cine se apucă de făcut actorie sperand la Hollywood, mai bine ar face o munca de birou respectabilă. Nu de alta, dar sunt slabe şanse şi motivaţia e greşita. Arta o faci pentru că nu poţi altfel,nu poţi fără şi este ceva ce te hrăneşte spiritual, pentru care ai chemare şi poate şi un pic de har, numiţi-l talent sau nu. Dacă ţi se vor răsplăti eforturile cu atât mai bine şi norocos să te numeşti, dar din start pasiunea pentru meserie trebuie să fie motorul şi nicidecum dorinţa de faimă şi reflector, ori fanteziile de a ajunge pe ecran să îţi cumperi casa cu piscina şi portar ca în "Bad Boys" . Înca odată, citatul lui Stanislavski îmi apare în minte: "iubeşte arta din tine, nu pe tine în artă!"

Cum ai ajuns să joci în această ultimă piesă, "Groparul" şi cu ce teatre mai lucrezi în prezent?

În "Groparul" am ajuns să joc multumită directorilor care m-au văzut întâmplător, aceştia,  fiind în comisia Jeff, să spunem echivalentul Uniterului de la noi- în "Medea" pe care am făcut-o cu Theatre Y, în primăvară şi m-au chemat la audiţie. După colaborarea aceasta minunată cu ei o să mă întorc la Oracle Productions sau la Trap Door, teatrele mele de suflet, casele mele artistice, unde voi începe alte colaborări. Deocamdată ultimul proiect nu îl pot face public şi oficial încă.

 Cum a fost primită piesa? Cum e publicul american care vine la spectacole?
Piesa a fost primită incredibil de bine. Tema gotică şi peripeţiile creaturii lui Frankenstein în preajma Halloween-ului, vinde biletele ca pâine caldă. Cu toate acestea piesa nu se înscrie în rândul textelor comerciale de sezon. Are o valoare dramaturgică incotestabilă în teatrul contemporan fiind premieră internaţională a acestei adaptări/continuări a celebrei piesei semnată Mary Shelley. Avem casa plină până la refuz în fiecare seară. De obicei publicul american nu va aplauda în picioare şi nu va chema actorul la rampă a doua oară dar am avut surprize de acest gen.

Cum se descurcă  financiar un actor român?  Cum te simţi văzând critica şi articolele din presa din Chicago?!
Da. Ca întodeauna şi dintotdeauna, greu! (vobim de actori nu de actori-staruri iar situatia e la fel în Europa şi aici). Prin urmare critica asta pozitivă, felul în care ziarele te laudă aici este o recompensă mai mare decât orice fel de sumă de bani. Este certitudinea că faci treabă bună şi cp faci oamenii fericiţi, ori le aduci un zâmbet pe faţă sau un gând. E cea mai bună răsplată pe care o primeşte un actor. Arta nu va hrăni niciodata prea mulţi.Prea multă competiţie, prea multă ofertă şi prea puţină cerere. Cererea pentru "hrana spirituală" a fost mereu o reacţie a prosperităţii financiare, o consecinţă a nivelului de trai ridicat. America nu este atât de interesata de artă acum, fapt ce denota multe, dar ...să nu fim pesimişti!

Născută la Cluj Napoca, emigrată în 2011 în Statele Unite şi stabilită la Chicago actriţa Simina Contraş este absolventă a secţiei de teatru a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, şi fostă angajată a teatrului Radu Stanca din Sibiu. În America a debutat în noiembrie 2011 la Saint Sebastian Players Theatre în Chicago având rolul principal în piesa "Omul Elefant" (The Elephant Man ).





joi, 9 octombrie 2014

Scrisoarea de blestem a bisericii Bethel condusa de pastorul Daniel Branzai

Juraminte si auto-blesteme in biserica baptista Bethel din California
Daniel Branzai, pastorul care in 2011 a agresat fizic si verbal un membru al bisericii pe care o conducea, si-a pus in 2009 membrii sa se jure si auto-blesteme daca nu recunosc ca au trimis niste scrisori de protest bisericii. 
Membrii bisericii Bethel din California au fost supusi unei practici destul de bizare pentru o biserica evanghelica, ce propovaduieste invataturile Bibliei. Cu toate ca ar fi trebuit sa propovaduiasca Iacov 3 vs. 9-10 sau Romani 12 vs.14 unde indemnul este sa binecuvantam si nu sa blestemam, liderii bisericii si-au  pus enoriasii sa se jure ca nu au stiut sau expediat o scrisoare de protest bisericii Bethel, iar in cazul in care nu ar fi recunoscut acestia cereau sa fie blestemati si pedepsiti de Dumnezeu cu toata asprimea, ei si familiile lor.

"Dumnezeu sa se poarte cu toata asprimea cu mine si familia mea daca nu spun adevarul"

Cititi si:

Daniel Branzai pastorul agresor din biserica Bethel, California

luni, 6 octombrie 2014

In dialog cu ambasadorul Mark Gitenstein in Washington DC la Alianta Awards Gala

La finalul Galei Premiilor Alianta in Washington DC am avut placerea de a sta de vorba cu domnul Mark Gitenstein care isi continua se pare mandatul de ambasador, prin functia de  presedinte al organizatiei Alianta.

As dori sa va multumesc petru oportunitatea de a realiza acest interviu si sa va las sa ne spuneti in cateva cuvinte, acum la sfarsitul galei, despre ce s-a intamplat in aceasta seara ?!

Placerea este de partea mea. Inainte te toate multumesc ca ati venit sa relatati despre acest eveniment. Ca si ambasador, totdeauna am avut sentimentul ca exista un fel de neintelegere aici in Statele Unite cu privire la cat de incredibila este Romania ca tara, si cat de importanta este pentru Statele Unite. Unul dintre motive este cred si faptul ca nu am facut o treaba prea buna in interiorul Statelor Unite in a-i organiza pe romanii americani si pe americanii carora le pasa de Romania. Sunt multe  organizatii individuale raspandite in Statele Unite dar fara a fi conectate unele cu altele, iar ideea noastra a fost aceea de a crea o retea, un fel de bord de control, cu ajutorul caruia aceste organizatii sa poata comunica unele cu altele, sa discute despre  preocuparile si interesele comune, povestile pozitive pe care le pot spune despre Romania. In aceasta seara ideea a fost aceea de a creea acea retea  si am identificat trei persoane care au contribuit la aceasta alianta. Doua dintre ele sunt  femei intelectuale din domeniul academic. Daniele Rus care conduce laboratorul de inteligenta al universitatii MIT, si Ileana Orlich care conduce cel mai mare departament de programe de studii romano-americane. Doua romance americane foarte talentate, langa care am gasit un american minunat, Mike Carol, care a fost dedicat Romaniei in ultimii 25 de ani, in special in problemele legate de copiii orfani. Am vrut sa il prezentam  si sa-l facem cunoscut si pe el pentru ca in fiecare moment, in Romania, iar asta putin romani stiu, sunt patru sau cinci sute de americani care lucreaza acolo sa faca din Romania un loc mai bun. In acest fel am dorit sa alegem ce este mai bun din ambele tari, din Romania si din America, sa spunem povestea despre ce este mai bun din aceste doua tari si relatiile lor. Modelul acesta este preluat dupa unul similar pe care italienii-americani il au. De fapt a fost idea lui Jim Rosapepe, unul din predecesorii mei, care a fost implicat intr-o astfel de organizatie aici in America.  Au avut si ei o cina similara la care au participat aproximativ 150 de persoane, iar acum a crescut la mii de persoane, care se aduna anual sa sarbatoreasca relatiile italiano-americane.

De ce ati decis sa va implicati personal in aceasta organizatie legata de Romania? Puteati sa faceti altceva, ati terminat cu mandatul de ambasador, Romania era deja de domeniul trecutului.

Cea mai buna functie avuta vreodata a fost cea de ambasador in Romania, iar ca american cu origini romanesti imi pasa profund de ambele tari. Vad un imens potential in Romania si in relatiile sale cu Statele Unite si o sa imi dedic tot restul vietii promovarii acestora.

Care este planul de viitor cu aceasta organizatie?
Dorim sa o crestem in numar, sa o dublam in marime pana data viitoare cand ne mai adunam. Sa o lasam sa creasca natural, sa ascultam pe oamenii care sunt parte din aceasta organizatie, ce cred ei despre ce ar trebui ca sa faca acest grup pentru a imbunatati profilul Romaniei aici in America.  Este un grup dinamic care va trebui sa autodefineasca pe sine.

Va multumesc.



Mark Gitenstein despre importanta de a merge la vot

Dati share si voi! Sa le amintim oamenilor ca democratia poate fi intarita doar prin participarea la vot! Pe 2 noiembrie sunt alegerile prezidentiale! Voi aveti actele valabile sa puteti vota?!

"Am petrecut ultimii 5 ani din viata incercand sa intaresc relatiile dintre
America si Romania. Am vorbit in numeroase ocazii despre importanta

unei democratii puternice in Romania. Cheia acesteia sunt alegeri libere!
Cheia este participarea oamenilor la alegeri! Daca sunteti nemultumiti de directia in care Romania merge si vreti sa faceti ceva, nu aveti pe cine
da vina decat pe voi daca nu votati. Este extrem de important sa votezi, mai ales daca traiesti in afara Romaniei. Este cel mai bun mod prin sa influentezi viitorul Romaniei si prin care sa contribui sa devina o tara
mai buna!" Mark Gitenstein


 

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Alianta Awards Gala 2014 in Washington DC

Joi seara in Washington D.C. la "National Museum of Women in the Arts" a avut loc decernarea premiilor organzatiei americano-romane "Alianta", prilej cu care am onorat si eu invitatia la acest eveniment.
 Organizatia isi propune drept scop, asa cum ii si spune numele, a fi o alianta intre organizatii si oameni profesionisti care sa intareasca relatiile economice si culturale dintre SUA si Romania.
Bordul organizatiei este format din fostul ambasador Mark Gitenstein, care este si presedintele ei, fostul ambasador James Rosapepe,  Dan Diamancescu, Christopher  Fontanesi si Eileen McHenry.  
foto credit: S. Botezan

Cele trei premii au fost acordate unor persoane ce au avut realizari remarcabile in cariera lor avand directa legatura cu Romania.
Daniela Rus este profesor la universitatea MIT si prima femeie care a ocupat postul de director al Laboratorului de Inteligenta Artificiala si Computere la același institut, avand in subordinea ei aproximativ 900 de oameni de stiinta in 8 departamente. Rus este castigatoarea premiului NSF Career Awards si Alfred P. Sloan Foundation Fellow. Este membru in bordul institutului Max Planck, al IEEE Robotics and Automation Society, si face parte din bordul editorial la Journal of Autonomous Robots.

Mike Carol este fondatorul organizatiei caritabile "Romanian Children's Relief". Este jurnalist de profesie si printre primii oameni de presa care au ajuns in tara noastra in 1990. Articolele sale publicate in The Boston Globe sau New York Times au dus la infiintarea acelei organizatii umanitare pentru ajutorarea copiilor din Romania.

 Ileana Orlich este consul onorific al Romaniei in Arizona, si  presedintele profesorilor din departamentul de limbi straine al universitatii de stat din Arizona. Este totodata profesor de limba romana, engleza si literatura comparata din cadrul aceleasi universitati. A primit diferite premii de recunoastere a muncii sale academice printre care: 2011 Fulbright Senior Specialist, sau 2006-2007 National Endowment for the Arts pentru traduceri literare.

 foto credit: Simona Botezan
 Fostul Ambasador SUA in Romania Mark Gitenstein cu care am discutat despre importanta acestei organizatii nou fondate,  mi-a raspuns la intrebarea de ce mai este atat de implicat si interesat de Romania, chiar si acum cand nu mai este ambasador, cu urmatoarele: "Cea mai buna functie avuta vreodata a fost cea de ambasador in Romania, iar ca american cu origini romanesti imi pasa profund de ambele tari. Vad un imens potential in Romania si in relatiile sale cu Statele Unite si o sa imi dedic tot restul vietii promovarii acestora".
Dialoguri similare am avut si cu fostul ambasador James Rosapepe si Iulian Buga ambasadorul Romaniei la Washington DC. Lui James Rosapepe i se datoreaza de fapt ideea de a fonda Alianta.  Acestia au transmis si mesajul lor cu privire la importanta ca romanii din diaspora dar si cei din Romania sa mearga la vot, la alegerile prezidentiale din noiembrie.


 credit foto: Nazilia Butcher
La eveniment am avut placerea de a-l intalni si dialoga cu Duane Butcher (si sotia acestuia Nazilia) fost insarcinat cu afaceri al ambasadei SUA la Bucuresti. Acesta si-a terminat de curand mandatul si-a revenit in America. In timpul cat a stat la Bucuresti a depus eforturi sustinute pentru consolidarea relațiilor bilaterale Romania-SUA, promovând statul de drept și independența justiției, susținând companiile americane și îmbunătățirea mediului de afaceri, dar si cooperarea în domeniul militar. Am tinut sa-l felicit si sa ii multumesc personal pentru efortul depus, cat si pentru faptul ca a fost prezent la gala si sustine in continuare relatiile bilaterale dintre cele doua tari. 

 Domnul ambasador Iulian Buga a consemnat la finalul serii, pentru presa romano-americana, importanta constituirii acestei organizatii.

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Victor Ponta explica de ce vin politicienii romani in America

Titlul pe care l-am dat ieri la articolul despre vizita lui Ponta in America in care spuneam ca e doar un prilej pentru acesta de a-fi mai face niste poze care sa dea bine in Romania, ca doar este campanie prezidentiala, este confirmat chiar de el intr-un interviu pe care mi l-a dat cand a fost in vizita la Chicago.
Acum pot intelege mai usor romanii din America de ce evita intalnirile cu comunitatea sau se pun restrictii la cine este invitat la intalnire.

joi, 25 septembrie 2014

Vizita lui Ponta in SUA prilej pentru a-si mari colectia de poze si cam atat

Boc cel scump si Ponta cel ieftin
In 2010 Antenela strigau din totii plamanii ca Boc a cheltuit 470 mii de dolari cu deplasarea la New York  pentru sesiunea ONU. Oare cat a cheltuit acum in 2014 Victor Ponta impreuna cu sotioara Daciana si toata gasca lor? Cati dolari au tocat din banii contribuabililor?! Acum nu mai intereseaza pe Antena 3, nu?! Acum inclusiv Gadea si gasca lui au aterizat la NY sa transmita o banala prezenta la sesiunea ONU unde sala era aproape goala la discursul lui Ponta! Este revoltator cata manipulare poate sa existe in  presa damboviteana! Si mai vor sa faca si pe moralistii in direct din New York! Daca s-ar trezi macar prostimea sa gandeasca putin critic la ce li se toarna zi de zi la aceste televiziuni manipulatoare!

Discurs cu sala cam goala
 Nu conteaza ca sala e cam goala, lumea fiind plecata la cumparaturi prin New York, important e ca Ponta e clonat pe ecranele din sala, si da bine pe Facebook sa ai poze de la ONU. Penibilul situatiei e dat de gasca lui Ponta care vor sa dea impresia ca tara noastra face ceva deosebit si in premiera.  O astfel de participare  e una banala, facut de atatia altii inaintea lui fara tam-tam, un discurs firesc care nu prea intereseaza. Daca n-am fi in an electoral si Ponta n-ar fi obsedat cu importanta care si-o da, n-am fi auzit de participarea Romaniei zilele astea la ONU. 
 In tara, mass-media manipuleaza la greu cu titluri pompoase de genul: "Premierul Ponta a discutat cu presedinterle Barack Obama, la ONU".   Ponta nu a discutat la ONU cu Obama, ci de fapt a avut intrevederea cu Victoria Newland. A discutat cu Obama?! Ce oare?!  Ceva detalii, niste poze de la discutii?! Nimic, ca n-a vorbit. Daca vorbea sigur nu nrata niste poze sa le puna pe Facebook.  O fi vorbit cu Obama cand l-a intrebat la receptie unde sa se aseze cand isi fac poza si cam atat! Dar si poza aia e penibila, pentru ca era prezentata de PSD de parca Ponta era singurul care s-a pozat la acel dineu la care au participat 120 de invitati.
Dovada este aceeasi poza protocolara facuta pe banda rulanta la receptie, cu totii liderii prezenti, de familia Obama. Gazde fiind asa e protocolul la pozat. Asta pentru cei care credeau ca fam. Ponta era singura cu care s-a pozat Obama.
 In plus sunt ferm convins ca Michelle Obama a vazut ca Daciana tinea mainile in poza, sfioasa, ca la gradinita si ca sa nu dea prost poza s-a executat si ea pentru uniformitate! De rochia Dacianei nici nu mai vorbim, n-o fi citit saraca ce scrie pe invitatie!


Intalnirea cu romanii selectati si instruiti oficial
La New York au organizat intalnirea cu comunitatea romaneasca, mai rau decat daca venea Ceausescu in vizita. I-au adunat dimineata de vreme cand lumea e la munca, sa nu prea aiba cine participa sau face scandal. Oricum cei alesi au fost atent selectati si instruiti de consulul Ioana Gabriela Costache ce sa faca, sau mai bine spus ce sa nu faca, ca totul sa dea bine pentru Ponta. Au controlat inclusiv cene ce pozeaza si filmeaza.

"Vă mulţumim ca aţi confirmat participarea la întâlnirea domnului Victor Ponta, Primul Ministru al României, cu comunitatea românească.
Pentru buna desfăşurare a acestui eveniment, vă informăm că accesul în clădire se va face în intervalul orar 8.45 - 9.00 a.m., intrarea din 38th Street.
Reiterăm precizarea că invitaţia este netransferabilă şi că vor avea acces doar persoanele care au confirmat participarea.
În acest sens, vă adresăm rugămintea de a avea la dumneavoastră un act de identitate valabil, emis de autorităţile române sau americane, cu fotografie.
Precizăm, totodată, că din constrângeri de timp şi de spaţiu, presa nu va avea acces la eveniment. În aceste condiţii, pentru aplicarea unor reguli uniforme, membrii comunităţi care au şi calitatea de reprezentanţi ai presei locale vor participa exclusiv în prima calitate - aceea de membri ai comunităţii, nefiind permis accesul la întâlnire cu reportofoane, camere de fotografiat sau filmat.
După întâlnire, biroul de presă al Guvernului va pune la dispoziţie celor interesaţi imagini şi fotografii, realizate de fotograful şi/sau cameramanul oficial.
Vă mulţumim pentru înţelegere şi vă aşteptăm cu drag.
Ioana Gabriela Costache-Consul general"

 foto: guv.ro

Pupaturi cordiale "Sarut mana, sarut mana..."
Merita vazuta filmarea de mai jos. Preotul de la biserica Sf. Maria se cerea saracul si el bagat in seama de Ponta, iar la pozat era mai ceva ca la primit fasole si carnat pe gratis.





Intalnire la New York - Made in China
Cu toate ca abia s-a intors din China,  Ponta s-a intalnit la New York, culmea, tot cu chinezii. Erau singurii probabil care vroiau sa-l bage in seama si sa-si faca timp de el. A mai avut si-o intalnire cu presedintele turc Edrogan, si cam atat.