- Solicitați un link
- Alte aplicații
Industria de conservare a carnii
De la simplii vizitatori, la printi sau printese, scriitori si intelectuali care vizitau orasul, toti erau atrasi sa viziteze fermele de animale care existau in imprejurimile Chicagoului. Aproximativ 10,000 de vizitatori treceau zilnic sa vada fermele de animale si complexitatea cu care porci erau sacrificati, apoi transati si impachetati pentru a fi vanduti. In Chicago sacrificarea si transarea animalelor devenise o afacere nationala, functia de macelar devenise o adevarata stiinta, incat se spune ca toate partile din porc erau folosite la ceva, cu exceptia guitatului, cand erau taiati. (foto: inspectie la o macelarie pe la inceputul secolului)
La 1862 orasul era numarul unu in lume, la productia de conserve din carnii, primind chiar denumirea de Porkopolis.
La dezvoltarea a acestei industrii a contribuit, perioada Razboiului Civil, cand peste un milion de soldati aveau nevoie sa fie hraniti. Chicago, detinand o retea foarte dezvoltata de cai ferate, putea sa transporte produse pana in zonele indepartate ale Americi, si a raspuns afirmativ acestei cereri.
In 1864, Asociatia Producatorilor de carne s-a adunat impruna cu cea Cailor Ferate spre a discuta si gasi o metoda eficienta de a organiza aceasta industrie care in acel moment era destul de haotica. Rezultatul a fost construirea in zona de sud a orasului, a unor ferme de animale, care erau dotate cu apa si conducte de canalizare. In aceste ferme puteau fi crescute: 21,000 de vaci, 75,000 de porci, 22,000 de oi si 200 de cai. Aceste animale consumau zilnic aproximativ o suta de tone de furaje. Transportul inspre si dinspre aceasta locatie se facea cu ajutorul trenului care se construise special in zona. Se construise chiar un hotel, cu 26o de camere, special pentru cei care venau sa vanda sau sa cumpere in zona.
Succesul acestei industri a constat insa in modul de transare a carnii, folosind metoda liniei de asamblare, sau mai bine spus de dezasamblare a animalelor; cu mult imp inainte ca ea sa fie folosite in industria de automobile. De fapt se spune ca Henry Ford , el insusi vizitand aceste ferme, a furat aceasta idee tocmai de la acesti macelari si a folosito pentru asamblarea modelului T, fiind primul care a produs o masina in serie.
In 1892, in Chicago, se sacrificau aproximativ 13,000 de porci pe zi, iar aproximativ 25,000 de angajati lucrau in aceasta industrie . Vacile erau cele mai grele de sacrificat datorita dimensiunilor acestora, insa metoda folosirii liniei de dezasamblare a dus la o productivitate de 80 de vaci pe ora. Carnea o data transata, era apoi transferata in camere de racire, unde era pusa la saramura sau afumat.
Dorinta producatorilor de a exporta carnea spre alte state din estul continentului si faptul ca cumparatori doreau sa achizitioneze carnea proaspata, ne afumata sau sarata, a dus la perfectarea unei metode de transport a carnii: trenurile cu vagoane frigorifice. Gustavus Swift a fost cel care a perfectionat aceasta metoda, folosind vagoane care erau captusite cu gheatza., acestea trebuind sa fie reaprovizionate de cateva ori in drum spre destinatie. Aceasta metoda invovativa de transport, nu a reusit insa sa rezolve probleme in totalitate, multi cumparatori avand dubii in ceea ce priveste carnea, care era taiata si impachetata la mii de kilometri departare. Deoarece carnea din Chicago era cu 5-10% mai ieftina decat cea produsa in est, unii producatori au sugerat consumatorilor ideea ca aceasta nu ar fi de buna calitate. Producatorii din Chicago insa nu s-au lasat batuti si au inceput sa isi vand aprodusele direct din vagoane la un pret promotional, pierzand banii intr-o prima faza, dar castigand incredera clientilor, care au realizat ca nu exista nici o diferenta de calitate.
Profitul productorilor din Chicago insa nu provenea din vanzarea de carne efectiva. Unul dintre producatori afirma ca pierde 10,21de dolari pe fiecare vaca sacrificata, a carei carne care era vanduta in estul continentului. Deoarece doar 55% dintr-o vaca era efectiv carne, restul de 45% fiind oase, cartilagii, organe, etc care erau neconsumabile, multi producatori, in special cei mici valorificau doar carnea. In timp ce producatorii independenti aruncau aceste produse, cei din Chicago datorita faptului ca produceau cantitati foarte mari, le foloseau spre a produce: margarina, perii, pieptene, instrumene muzicale, fertilizatori, lipici, nasturi, piese de sah, etc... Pierderile astfel rezultate din vanzarea de carne, erau recuperate din valorificarea acestor resturi.
In perioada primului Razboi Mondial , orasul Chicago procesa aproximativ 15 milioane de animale pe an, si aproape 5 de milioane de kilograme de carne de vita pe zi in perioada de varf a razboiului .
~Va urma
De la simplii vizitatori, la printi sau printese, scriitori si intelectuali care vizitau orasul, toti erau atrasi sa viziteze fermele de animale care existau in imprejurimile Chicagoului. Aproximativ 10,000 de vizitatori treceau zilnic sa vada fermele de animale si complexitatea cu care porci erau sacrificati, apoi transati si impachetati pentru a fi vanduti. In Chicago sacrificarea si transarea animalelor devenise o afacere nationala, functia de macelar devenise o adevarata stiinta, incat se spune ca toate partile din porc erau folosite la ceva, cu exceptia guitatului, cand erau taiati. (foto: inspectie la o macelarie pe la inceputul secolului)
La 1862 orasul era numarul unu in lume, la productia de conserve din carnii, primind chiar denumirea de Porkopolis.
La dezvoltarea a acestei industrii a contribuit, perioada Razboiului Civil, cand peste un milion de soldati aveau nevoie sa fie hraniti. Chicago, detinand o retea foarte dezvoltata de cai ferate, putea sa transporte produse pana in zonele indepartate ale Americi, si a raspuns afirmativ acestei cereri.
In 1864, Asociatia Producatorilor de carne s-a adunat impruna cu cea Cailor Ferate spre a discuta si gasi o metoda eficienta de a organiza aceasta industrie care in acel moment era destul de haotica. Rezultatul a fost construirea in zona de sud a orasului, a unor ferme de animale, care erau dotate cu apa si conducte de canalizare. In aceste ferme puteau fi crescute: 21,000 de vaci, 75,000 de porci, 22,000 de oi si 200 de cai. Aceste animale consumau zilnic aproximativ o suta de tone de furaje. Transportul inspre si dinspre aceasta locatie se facea cu ajutorul trenului care se construise special in zona. Se construise chiar un hotel, cu 26o de camere, special pentru cei care venau sa vanda sau sa cumpere in zona.
Succesul acestei industri a constat insa in modul de transare a carnii, folosind metoda liniei de asamblare, sau mai bine spus de dezasamblare a animalelor; cu mult imp inainte ca ea sa fie folosite in industria de automobile. De fapt se spune ca Henry Ford , el insusi vizitand aceste ferme, a furat aceasta idee tocmai de la acesti macelari si a folosito pentru asamblarea modelului T, fiind primul care a produs o masina in serie.
In 1892, in Chicago, se sacrificau aproximativ 13,000 de porci pe zi, iar aproximativ 25,000 de angajati lucrau in aceasta industrie . Vacile erau cele mai grele de sacrificat datorita dimensiunilor acestora, insa metoda folosirii liniei de dezasamblare a dus la o productivitate de 80 de vaci pe ora. Carnea o data transata, era apoi transferata in camere de racire, unde era pusa la saramura sau afumat.
Dorinta producatorilor de a exporta carnea spre alte state din estul continentului si faptul ca cumparatori doreau sa achizitioneze carnea proaspata, ne afumata sau sarata, a dus la perfectarea unei metode de transport a carnii: trenurile cu vagoane frigorifice. Gustavus Swift a fost cel care a perfectionat aceasta metoda, folosind vagoane care erau captusite cu gheatza., acestea trebuind sa fie reaprovizionate de cateva ori in drum spre destinatie. Aceasta metoda invovativa de transport, nu a reusit insa sa rezolve probleme in totalitate, multi cumparatori avand dubii in ceea ce priveste carnea, care era taiata si impachetata la mii de kilometri departare. Deoarece carnea din Chicago era cu 5-10% mai ieftina decat cea produsa in est, unii producatori au sugerat consumatorilor ideea ca aceasta nu ar fi de buna calitate. Producatorii din Chicago insa nu s-au lasat batuti si au inceput sa isi vand aprodusele direct din vagoane la un pret promotional, pierzand banii intr-o prima faza, dar castigand incredera clientilor, care au realizat ca nu exista nici o diferenta de calitate.
Profitul productorilor din Chicago insa nu provenea din vanzarea de carne efectiva. Unul dintre producatori afirma ca pierde 10,21de dolari pe fiecare vaca sacrificata, a carei carne care era vanduta in estul continentului. Deoarece doar 55% dintr-o vaca era efectiv carne, restul de 45% fiind oase, cartilagii, organe, etc care erau neconsumabile, multi producatori, in special cei mici valorificau doar carnea. In timp ce producatorii independenti aruncau aceste produse, cei din Chicago datorita faptului ca produceau cantitati foarte mari, le foloseau spre a produce: margarina, perii, pieptene, instrumene muzicale, fertilizatori, lipici, nasturi, piese de sah, etc... Pierderile astfel rezultate din vanzarea de carne, erau recuperate din valorificarea acestor resturi.
In perioada primului Razboi Mondial , orasul Chicago procesa aproximativ 15 milioane de animale pe an, si aproape 5 de milioane de kilograme de carne de vita pe zi in perioada de varf a razboiului .
~Va urma
Comentarii