- Solicitați un link
- Alte aplicații
- Solicitați un link
- Alte aplicații
Ma intreb cand vom vedea oare o astfel de solidaritate si la romani, cand vin inundatiile? Nu de alta dar imi amintesc de imagini cu unele zone din Romania in care romani preferau sa stea cu mainile in buzunare si pe la baruri in loc sa puna mana sa munceasca.
O alta stire care te lasa pur si simplu speachless - adica fara grai.
Un restaurant din Denver, Colorado ofera mancare clientilor indiferent ca acestia au sa nu bani sa plateasca consumatia. In schimb insa, acestia pot sa munceasca pentru a plati ce au mancat, curatand mesele, maturand, spaland vasele, etc... Printre clienti se numara nu doar oamenii strazii ci si cei cu bani, care aleg sa manance aici preparate gustoase, si sa plateasca in plus doar ca sa-i ajute pe cei fara posibilitati.
Visit msnbc.com for Breaking News
Comentarii
Nu mai exista solidaritate. Din amintirile mele cele mai puternice sentimente de solidaritate au fost in zilele din decembrie 1989 cind intr-un oras din vestul Romaniei, serveam cu placinte, cozonaci si alte bunataturi oamenii care treceau pe trotuarul din fata blocului. Nu voi uita niciodata clipele acelea de imensa bucurie care le-am trait in decembrie 1989. Chiar daca erau filtre de control la mai toate intersectiile din oras, oamenii erau foarte deschisi si amabili. Personal am iesit in fata blocului sa servesc oamenii cu cozonaci, tin minte ca aveam in fata scarii blocului nostru un brad impodobit mai ciudat impodobit. Avea panglici negre si trese MApN de la ofiterii care au solidarizat cu populatia orasului martir.
De atunci incoace nu mai tin minte sa fi fost o SOLIDARITATE la fel de mare si adinca asemanatoare zilelor in care gemea Libertatea in poporul dintre Carpati. Raminem cu amintirile in speranta unei schimbari majore in mentalitatea romanului de pretutindeni.
Ah, si mai au o calitate...MODESTIA SI OPTIMISMUL...
Totodata trebuie sa recunoastem ca si celebra capodopera literara romaneasca Miorita zugraveste intr-n fel destul de bine destinul tragic al romanilor, care in loc sa faca ceva stau pasivi cu mainile in san, asteptand sfarsitul. Insa avem puterea de a aschimba si redirectiona destinul nostru prin felul in care ne relationam la el.