luni, 26 aprilie 2010

Directorul FBI Chicago "interogat" de presa romaneasca din SUA

Directorul FBI Chicago, Robert Grant ofera destul de rar astfel de interviuri, dar a decis totusi sa imi acorde unul in exclusivitate.Asa cum am promis redau integral interviul cu, directorul FBI, Robert Grant oferit in EXCLUSIVITATE pentru presa romaneasca din SUA.
Marian Petruta: Care este rolul instituţiei pe care o conduceţi?
Robert Grant: FBI este principalul instrument de investigaţie al Departamentului de Justiţie, avem de îndeplinit o misiune de securitate şi investigare a criminalităţii la nivel naţional. Avem o misiune de prevenire a terorismului atât pe plan naţional cât şi internaţional. Avem de-a face cu spioni, cât şi de a eva­lua ameninţările externe cu privire la secretele naţionale, cele de apărare, sau economice. Pentru că foarte multe operaţiuni se desfăşoară în spaţiul virtual, pe internet, avem de asemenea o misiune în ceea ce priveşte acest tip de criminalitate cât şi cea de protecţie naţională. Protejăm infrastructura naţională de care dispune SUA, investigăm infracţiuni financiare, jafuri sau fraude bancare, fraude din domeniul asigurărilor, sau cazuri de corupţie al funcţionarilor publici. Investigăm crima organizată, care poate fi la nivel local sau chiar internaţional. Avem de a face cu crima organizată din diferite zone Asia, Europa de Est sau Orientul Mijlociu. Investigăm de asemenea infracţiuni legate de droguri şi reţelele de distribuţie.

Rep: Dacă există poliţie de ce mai este nevoie de FBI?
R.G.: Statele Unite au un sistem de justiţie descentralizat, care are de-a face cu modul în care au fost puse bazele acestei naţiuni. A existat o suspiciune şi o neîncredere în a oferi prea multă putere guvernului de la centru. Ca şi formă de guvernământ suntem organizaţi ca şi Republică, care are 50 de state cu municipalităţi în interiorul lor, care au propriile departamente de poliţie care implementează legile la nivel statal. Acestea nu sunt însă auto­rizate să pună în aplicare legile guvernului Statelor Unite. Biroul Federal de Investigaţii are rolul de a investiga toate crimele la nivel fe­deral, atât în interiorul cât şi în exteriorul Statelor Unite, dar nu are jurisdicţie asupra crimelor săvârşite la nivel local. De exemplu o crimă săvârşită în oraşul Chicago nu este o infracţiune de nivel federal, ci una statală, investigată de Poliţia Chicago. Dacă acea crimă sau infracţiune este săvârşită asupra unui martor dintr-un tribunal ame­rican sau un oficial al SUA, atunci devine o infracţiune la nivel federal. Deci există o distincţie foarte clară în ceea ce privesc atribuţiile fiecăruia, însă de foarte multe ori lucrăm şi cooperăm foarte bine împreună. De exemplu cazurile de fraudă implică de cele mai multe ori un parteneriat între noi şi poliţia locală. La fel şi investigaţiile grupurilor criminale sau traficului de droguri se desfăşoară într-o colaborare permanentă pentru că autorităţile locale cunosc mult mai bine situaţia la nivel local, iar noi venim cu instrumentele şi resursele necesare de care cei la nivel local nu dispun.

Rep: Când oamenii aud de FBI se gândesc la ce văd în filmele de la televizor. Cât este realitate şi cât ficţiune în aceste filme?
R.G.: Personal nu prea mă uit la prea multe filme despre FBI la televizor, pentru că de cele mai multe ori sunt departe de realitate. Când vine vorba de filmele cu gangsteri din perioada prohibiţiei, există un grad mai ridicat de acurateţe în ceea ce priveşte desfăşurarea evenimentelor, dar în rest situaţia este diferită. Majoritatea agenţilor FBI nu sunt îmbrăcaţi în echipamente speciale, nu poartă arme cu ei, nu dau buzna în case spărgând uşi, sau împuşcând la întâmplare. Suntem destul de rar implicaţi în cazuri în care să folosim armamentul din dotare. Cei mai mulţi agenţi ai noştrii sunt pur şi simplu oameni care investighează, iar abilităţile lor nu sunt măsurate în funcţie de cât de bine trag cu arma, ci cât de bine pot comunica cu cineva care este investigat, pentru a putea aduna acele informaţii, pune împreună, şi apoi trage o concluzie.
Rep: În lumea în care trăim azi, după evenimentele de la 11 septembrie, 2001, cum s-au schimbat lucrurile în America, din perspectiva dumneavoastră, a celor de la FBI?
R.G.: Mă bucur că aţi spus perspectiva noastră a celor de la FBI, pentru că din întâlnirile pe care le-am avut cu reprezentanţii comunităţilor musulmane aş putea să vă spun cum percep ei aceste schimbări. Pentru noi însă schimbările sunt foarte dramatice. Înainte de 9/11, era datoria noastră ca să investigăm acte de terorism. Nu ştiu dacă ştiţi dar cu ani în urmă guvernul Statelor Unite a aprobat o lege care oferă FBI jurisdicţie peste tot în lume pentru a investiga actele de terorism îndreptate împotriva Statelor Unite şi a cetăţenilor ei. Acest lucru necesită o colaborare extensivă cu autorităţile şi serviciile speciale din ţările respective. Până la 9/11 nu prea am avut multe cazuri violente în interiorul Statelor Unite care să vină din partea organizaţiilor teroriste străine. Am avut atentatul din 1993 de la World Trade Center, care a fost primul atac terorist venit din exterior. La acel moment nu a existat o atenţie deosebită acordată prevenirii unor astfel de atacuri din exterior. Totdeauna am investigat şi încercat să prevenim sau să anihilăm astfel de acte. Evenimentele de la 11 septembrie ne-au făcut să ne focalizăm şi mai mult pe strângerea de informaţii şi de prevenirea unor astfel de acte. Multe din metodele folosite pentru a preveni astfel de atacuri, oamenii de rând nu vor fi niciodată la curent cu ele, pentru că nu vor vedea nepărat arestări sau persoane puse sub acuzare. Dupa 11 septembrie situaţia s-a schimbat. Dacă înainte puteam merge în faţa Congresului american putând măsura realizările noastre şi modul în care au fost cheltuiţi banii, pe care aceştia îi votau pentru noi în buget pentru a-şi da seama dacă investiţia făcută din banii publici se justifică, acum este mult mai greu. Acum foarte multe din resursele noastre sunt concentrate la nivel internaţional fiind nevoiţi să colaborăm cu diferite ţări pentru a identifica pe cei care comit acte de terorism împotriva Statelor Unite sau a ţărilor respective. Indiferent că aceste acte sunt pe teritoriul Statelor Unite sau înafară, cum a fost cazul recent din Danemarca, este de responsabilitatea noastră să le prevenim. Uneori aceste cazuri apar şi în public dar de cele mai multe ori publicul nu are cunoştinţă de eforturile pe care noi le facem pentru a dezmembra astfel de acti­vităţi şi celule teroriste. Aceste lucruri sunt uneori greu de explicat oamenilor. Cum am folosit acele resurse financiare pentru a dovedi că am făcut ca America să fie mai protejată! Deci din perspectiva FBI ne-a pus într-o ipostază diferită, noi ne folosim de instrumentele şi autoritatea cu care congresul ne-a investit, activând în limitele constituţionale, căutând şi anihilând grupările teroriste. Uneori arestăm pe cineva pentru o fraudă în domeniul bancar sau al asigurărilor, cetăţeanul de rând va şti doar de un arest făcut pentru acea infracţiune dar în realitate este posibil ca noi să-l fi arestat pentru că respectivul făcea parte dintr-o grupare teroristă.
Rep: Consideraţi că oamenii sunt mai în siguranţă acum decât înainte?
R.G.: Cred că sunt mai protejaţi dar în diferite grade. Înainte de 9/11 noi eram un fel de faţadă de securitate pentru oameni, pentru că aici în America veneau oameni persecutaţi şi cu probleme, din toate colţurile lumii. Oamenii au realizat însă ulterior că cele două oceane nu ne mai protejează chiar aşa cum credeam noi înainte. Trăim într-un mediu global conectat la nivel internaţio­nal, oamenii au început să accepte acest lucru şi globalizarea vine cu ameninţări noi.  Internetul de exemplu este un lucru extraordinar pentru mulţi oameni, dar în acelaşi timp a adus cu el ameninţări pentru copii, instituţii financiare, pentru oameni care cumpără produse de pe internet. Acestea sunt ameninţările pe care acum câţiva zeci de ani nu le aveam. Globalizarea a avut un impact imens asupra Biroului Federal, a publicului american, iar evenimentele de la 11 septembrie ne-au reamintit doar că suntem conectaţi şi noi cu restul globului.
Rep: Există legi noi apărute după 9/11 despre care cetăţenii au anumite îngrijorări cum că FBI sau guvernul le-ar invada intimitatea prin anumite metode de ascultare a telefoanelor sau urmărire a acti­vităţilor bancare sau pe internet. Ce puteţi să ne spuneţi?
R.G.: În primul rând nu suntem interesaţi de discuţiile telefonice ale tuturor cetăţenilor sau a tranzacţiilor financiare pe care aceştia le fac. Avem prea mult de lucru ca să monitorizăm atâta lume, nu avem resursele necesare şi oricum ne-am irosi timpul. În al doilea rând tot ceea ce implică chestiuni private, precum tranzacţii financiare sau înregistrări telefonice se fac cu aprobarea unei judecătorii federale. Fie că este la un nivel de securitate naţională sau doar cazuri de natură infracţională. Astfel de înregistrări şi monitorizări sunt făcute doar cu aprobări, iar diferite ramuri ale guvernului ne oferă ajutor şi monitorizează ceea ce facem. Chiar dacă am fost investiţi cu anumite puteri suplimentare, multe din ele existau şi înainte. De exemplu de curând preşedintele a reautorizat anumite metode de “furişare şi observare” pe care le putem folosi. Unele persoane nu sunt de acord însă cu astfel de practici. Ce facem de fapt este o percheziţie autorizată de curtea judecătorească, doar că nu spunem persoanei respective că am făcut acea percheziţie decât mai târziu. Avem motive foarte întemeiate pentru care aveam nevoie de astfel de autoritate. Dacă de exemplu un individ care este parte dintr-o celulă teroristă care are în plan să comită acte criminale, fie pe teritoriul sau în afara Americii, este implicat cu un grup de alte câteva personae, şi acele evidenţe există în unul din computerele lor, vrem să putem accesa acele informaţii pentru că ele ne pot da detalii despre ceilalţi membrii. Dacă am merge cu un mandat tradiţional şi le-am bate la uşă să îl înmânăm, n-am avea rezultatele dorite. Una din plângerile care pot fi auzite destul de des de la agenţii FBI de top este cantitatea de muncă şi documentare în plus care trebuie făcută, tocmai pentru că avem pe alţii deasupra noastră care monitorizează astfel de investigaţii. Când punem o persoană sub acuzare, aceasta are dreptul să vadă toate dovezile pe care le-am adunat împortiva ei , pentru a putea vedea cât de puternic este cazul, cât de reale sunt dovezile pentru a-şi pregăti apărarea. Acţiunile pe care le inteprindem le facem cu gândul că acele evidenţe într-o bună zi vor trebui să fie prezentate public la tribunal. Sunt unele metode de securitate naţională pe care nu putem să le facem publice şi atunci mergem la tribunal şi anunţăm dinainte cât anume vom face public din evidenţele care le avem.
Rep: Avem la Chicago o comunitate destul de mare de români şi printre cei care vin aici şi fac lucruri bune mai sunt unii care fac lucruri mai puţin bune. Ce ne puteţi spune despre cazurile legate de comunitatea românească?
R.G.: Avem destul de multe cazuri legate de comunitatea românească. Nu putem spune că aveţi foarte mulţi românii răi în comunitatea românească, fiecare comunitate are şi oameni mai puţin buni. Avem însă în mod particular o problemă cu crima organizată din Romania, în ceea ce priveşte anumiţi indivizi care folosesc internetul pentru a săvârşi fraude. Un exemplu este cazul infracţiunilor să­vârşite pe eBay în care un număr de aproximativ 30 de persoane atât din România cât şi din America au înşelat peste 1.000 de persoane cu mai multe milioane de dolari. Am reuşit să arestăm din aceştia 24 de de indivizi, iar cea mai mare pedeapsă primită de unul dintre ei a fost de 27 de ani. Aceste tipuri de infracţiuni pe internet sunt nu doar aici în Chicago ci în mai multe oraşe din America. Există adevărate reţele infracţionale care au necesitat inclusiv colaborarea şi implicarea Poliţiei Române, cu care avem o colaborare excelentă. Am identificat o problemă care o avem între ţările noastre, dar am găsit şi căi de colaborare pentru a putea găsi aceşti indivizi şi de a-i pune în închisoare. Cazurile internaţionale sunt mai complicate, datorită suveranităţii fiecărei ţări. Cu unele avem semnate tratate de extrădare, cum este cazul României cu care am semnat unul de curând, cu altele însă nu avem. Cu unele ţări chiar dacă avem astfel de tratate este greu să-i aducem înapoi datorită cerinţelor pe care le au. De exemplu avem o relaţie foarte bună cu Mexicul dar dacă este vorba de un caz în care persoana respectivă riscă pedeapsa capitală, viziunile şi legile lor diferă de ale noastre şi nu vor extrăda un om care riscă o astfel de sentinţă.
Rep: Care sunt domeniile principale în care românii sunt implicaţi în activităţi ilegal?
R.G.: Sunt în principal implicaţi în activităţi din domeniul bancar, al asigurărilor, şi în mod deosebit în cele legate de internet. N-aş putea să vă spun exact motivul pentru care desfăşoară activităţi în aceste domenii. Poate pentru că alţii deja le-au făcut şi învaţă de la ei aceste deprinderi, până când autorităţile reuşesc să îi descopere. Fraudele pe internet au fost destul de severe încât România şi SUA să le considere o problemă majoră şi să înceapă să colaboreze. În trecut nu ştiu dacă autorităţile române au avut dorinţa şi capacitatea de a colabora mai bine cu noi, dar în prezent ştim că acest lucru se întâmplă. În ultimii 3-4 ani există o colaborare foarte bună cu autorităţile române. Este posibil ca problemele din trecut să se datoreze lipsei de legi adecvate care să redreseze aceste probleme, pentru că atunci când nu există legi şi o structură adecvată ia ceva timp ca ele sa fie create şi implementate.
Rep: Pe lângă cei care au reuşit să scape din grupul eBay mai există şi alte persoane de origine română pe lista de fugitivi?
R.G.: În lista celor mai căutaţi români nu avem decât pe cei din grupul cu fraude pe eBay (Gabriel Constantin, Lucian Nanau, Con­stantin Lucan, Bela Balint, Adrian Duca, Dănuţ Coita, şi Andrei Agache). Il căutăm în special pe unul dintre ei care imediat ce a fost pus sub acuzare a reuşit să dispară. Împreună cu autorităţile române vom încerca să-i prindem indiferent unde se acund şi să-l aducem în faţa judecătorilor.
Rep: Ştiu că aveţi cazuri în care românii sunt sub investigaţie pentru fraude în domeniul imobiliarelor şi împrumuturilor bancare...
R.G.: Fraudele în domeniul împrumuturilor imobiliare a fost un domeniu în creştere în ultimii ani. Am alocat foarte multe resurse pentru acet tip de investigaţii. N-aş putea spune că este o problemă deosebită doar în comunitatea românească. Este o problemă ge­nerală în care sunt implicaţi foarte multe persoane care sunt de diferite etnii, se cunosc, şi perpetuează astfel de infracţiuni. Această problemă o putem găsit chiar şi în grupuri etnice care sunt aici în America de două sute de ani, aria de extindere este foarte mare şi un număr important de persoane au fost deja puse sub acuzare în zona metropolei Chicago. În prezent nu avem o creştere a acestui tip de fraude ci mai degrabă un declin. Este încă o problemă majoră dar am reuşit să fim destul de eficienţi în a ne concentra în anihilarea unor astfel de grupuri care săvârşeau infracţiuni în domeniul împrumuturilor bancare, lucru care se datorează şi restricţiilor impuse de către bănci la acordarea de împrumuturi.
Rep: Aveţi angajaţi de origine română şi care lucrează pentru FBI aici la Chicago?
R.G.: Ştiu că avem şi angajaţi de origine română. De exemplu când cineva în comunitatea musulmană vine la noi ne întreabă aceeaşi întrebare, câţi musulmani lucrează pentru noi, este este împotriva legii să întrebi pe cineva afilierea lui. Ştiu că avem persoane de origine musulmană care lucrează pentru noi, dar nu-i clasificăm în funcţie de ori­ginea lor etnică. Aş putea face un sondaj despre câţi angajaţi de ori­gine română avem, ţinând cont că existî o comunitate destul de mare aici în zona Chicago.
Rep: Care sunt cerinţele pentru ca cineva să lucreze pentru FBI?
R.G.: În primul rând trebuie să ai cetăţenia americană. Trebuie să treci nişte verificări preliminare, care să fie destul de satisfăcătoare încât să poţi primi aprobare să poţi lucra cu informaţii secrete. Aceasta este una din dificultăţile unui cetăţean american a cărui părinţi sunt de alte naţionalităţi. Este nevoie să verificăm informaţii care merg înapoi în timp până în perioada copilăriei şi asta este uneori dificil de făcut pentru un imigrant. Îmi amintesc cazul meu când am fost angajat, au mers şi au vorbit cu profesorii din liceu, cu foştii vecini, alţi oameni pe care-i cunoşteam şi despre care le-am povestit dar şi cu unii despre care nu le-am spus. În acest fel îşi formează o imagine despre tine, istoria ta financiară, dacă ai fost cândva condamnat pentru ceva ilegal sau dacă ai folosit droguri. Trebuie să treci apoi un test poligrafic, deci avem un standard destul de ridicat pentru a fi acceptat. Este nevoie să ai studii superioare, uneori chiar o anumită experienţă într-un anumit domeniu. Este o poziţie foarte competitivă. Căutăm oameni care au abilităţi de a vorbi limbi străine, care au lucrat sau călătorit în alte ţări pentru a avea experienţa necesară. Acum douăzeci de ani lucrurile stăteau diferit. Era destul de rar când eram implicaţi în cazuri înafara Statelor Unite, poate doar în Canada sau Mexic. Când am venit în această funcţie aveam 20 de birouri în alte ţări iar acum avem aproape 70. Chiar dacă alţii concediază angajaţii, noi recrutăm în mod constant personal nou.
Rep: Care a fost cel mai important caz care a trebuit să-l rezolvaţi în cariera dumneavoastră.
R.G.: Cred că cea mai importantă a fost investigarea propriului meu şef în 1993, care până la urmă a şi fost demis. Eram parte dintr-o echipă care trebuia să investigheze comportamentul său etic şi a fost probabil cel mai special caz. De-a lungul timpului am fost implicat în numeroase investigaţii de diferite categorii. Unele care sunt foarte interesante nu pot din păcate să vorbesc despre ele pentru că sunt secrete, şi ţin de securitatea naţională. Un lucru interesant pe care l-am descoperit de-a lungul carierei mele călătorind şi-n alte ţări, este faptul că indiferent de ţară, există o cultură a oamenilor legii care doresc să servească ţara şi cetăţenii ei în mod onorabil fiind dispuşi să creeze parteneriate cu alţii pentru a prinde şi pedepsi pe cei care încalcă legea. Asta indiferent că este vorba de Rusia, China, Mexic sau Statele Unite.
Rep: Cum vedeţi dumneavoastră importanţa mass mediei, în special a celei etnice, în informarea cetăţenilor?
R.G.: Cred că este foarte importantă. Unul din lucrurile care le-am învăţat în cariera mea, mai ales că vorbim de Chicago care are comunităţi venite din toate părţile globului, este că pe măsură ce aceşti oameni se obişnuiesc mai mult cu această ţară încep să aibă mai multă încredere în autorităţi. Sunt unii imigranţi însă care provin din ţări cu regimuri represive de care au fugit din cauza persecuţiei, şi unde instituţii similare cu ale noastre sunt văzute negativ. Aceşti oameni sunt mai greu de convins pentru că au impresia că FBI face parte din aparatul represiv al guvernului. Este foarte important să reuşim să ajungem în aceste comunităţi şi să le arătăm că noi suntem în slujba legii şi a justiţiei, şi nu a unei persoane anume. Nu lucrăm pentru preşedintele Americii, pentru democraţi sau republicani. Rolul nostru este să investigăm legea şi să tratăm pe fiecare în mod egal. De cele mai multe ori infracţiunile se perpetuează în comunităţi de oameni care au imigrat din astfel de ţări în care oamenilor le este teamă să se adreseze autorităţilor şi oamenilor legii. Din acest punct de vedere mass-media joacă un rol foarte important în educarea cetăţenilor, ca o voce independentă, arătând că oamenii legii în America sunt onorabili, de încredere, şi ei sunt cei cărora trebuie să te adresezi când ai fost victima unei ilegalităţi. Nu trebuie să lăsaţi aceşti oameni să continue ilegalităţile doar pentru că ei sunt convinşi că nu te vei adresa autorităţilor, ci trebuie să contactaţi Poliţia sau FBI.
P.S. Cei de la FBI ne-au mai informat asupra faptului că ei încurajează cetăţenii să raporteze ilega­lităţile de care au cunoştinţă. Chiar dacă nu au un statut legal în America, oamenilor nu trebuie să le fie frică că vor fi deportaţi pentru că nu este rolul şi atribuţia FBI-ului să facă asta, ci a celor de la imigrări, care sunt o instituţie guvernamentală separată.
Marian Petruta- Interviu cu Robert D. Grant-prima parte

 Marian Petruta-Interviu cu  Robert D. Grant-partea a 2-a

Marian Petruta- Interviu cu  Robert D. Grant-ultima parte



Niciun comentariu: