- Solicitați un link
- Alte aplicații
Acum cateva luni am dat din intamplare peste un reportaj al celor de la ProTV. In cadrul celebrei emisiuni "Romania te iubesc" din toamna lui 2011 era prezentat un subiect pe cat de dureros pe atat de real din Romania zilelor noastre: analfabetismul. Statisticile sunt dure, suntem pe primul loc in Europa de est. Un procent de 6% dintre romani nu stiu sa citeasca, unii, nici macar cat e ceasul. A cui o fi vina? Parintii ca sunt saraci si nu au cu ce-i trimite la scoala sau ca-i pun la munca campului pe copii?!
O fi de vina scoala sau Ministerul Educatiei?! Guvernul sau administratiile locale!? Cred ca vina este una generala. In mare parte ea apartine fiecaruia dintre noi, in special noua celor care am avut o sansa la educatie si la o situatie materiala mai buna, pentru ca de cele mai multe ori pur si simplu nu ne pasa de cei din jur. Suntem foarte buni la teorie si repententi la practica.
Revenind insa la subiectul din acea emisiune, printre cazurile copiilor care au abandonat scoala erau prezentate si cateva cazuri mai fericite.
Georgiana, din satul Valea Popii, era in clasa a 4-a. In ciuda saraciei din familie, si-a faptului ca invata la lumanare, ea mergea la scoala si avea rezultate exceptionale.
O alta fata era Adina, care este in prezent eleva in clasa a 8-a la scoala din satul Obarseni Lingurari, comuna Voinesti, judetul Vaslui. Vorbele Adinei, maturitatea ei, visul si dorinta de nu se da batuta, m-au impresionat atat de mult incat n-am putut sa raman indiferent si mi-am propus sa fac ceva, sa incerc sa dau aripi visului ei de a merge la liceu si de a nu ramane condamnata in sat unde singura solutie este sa se marite (vezi video min 15:30). Chiar daca reportajul era de un an si ceva vechime, am dorit sa dau de ea sa aflu care este situatia ei actuala, daca s-a oferit cineva sa o ajute pana acum, sau daca situatia ei s-a schimbat. Parea destul de imposibil ca de la zeci de mii de kilometri departare, de aici din Chicago, sa iau legatura cu familia unei fetite dintr-un sat ratacit din Moldova. Dupa unele incercari nereusite, am dat un telefon si la primaria din localitatea Voinesti si le-am explicat cine sunt si ce doresc. Cu ajutorul primariei am luat legatura cu un asistent social din zona, care dupa o saptamana si ceva a reusit sa imi dea datele de contact si informatiile de care aveam nevoie.
Georgiana, din satul Valea Popii, era in clasa a 4-a. In ciuda saraciei din familie, si-a faptului ca invata la lumanare, ea mergea la scoala si avea rezultate exceptionale.
O alta fata era Adina, care este in prezent eleva in clasa a 8-a la scoala din satul Obarseni Lingurari, comuna Voinesti, judetul Vaslui. Vorbele Adinei, maturitatea ei, visul si dorinta de nu se da batuta, m-au impresionat atat de mult incat n-am putut sa raman indiferent si mi-am propus sa fac ceva, sa incerc sa dau aripi visului ei de a merge la liceu si de a nu ramane condamnata in sat unde singura solutie este sa se marite (vezi video min 15:30). Chiar daca reportajul era de un an si ceva vechime, am dorit sa dau de ea sa aflu care este situatia ei actuala, daca s-a oferit cineva sa o ajute pana acum, sau daca situatia ei s-a schimbat. Parea destul de imposibil ca de la zeci de mii de kilometri departare, de aici din Chicago, sa iau legatura cu familia unei fetite dintr-un sat ratacit din Moldova. Dupa unele incercari nereusite, am dat un telefon si la primaria din localitatea Voinesti si le-am explicat cine sunt si ce doresc. Cu ajutorul primariei am luat legatura cu un asistent social din zona, care dupa o saptamana si ceva a reusit sa imi dea datele de contact si informatiile de care aveam nevoie.
Astfel am luat legatura cu familia Adinei si am aflat ca in mare situatia ei nu s-a schimbat. Fiind la tara parintii nu sunt angajati nicaieri, singurul lor venit este alocatia copiilor si ce mai lucreaza cu ziua la unul sau altul prin sat. Satul este destul de ratacit de lume si oameni traiesc din agricultura. Din sat, doar ca sa ajunga la statia de autobus trebuie sa mearga vreo 5-6 kilometri pe jos, iar pana la un oras mai mare precum Barladul sunt cam 50 de kilometri.
Luna trecuta am facut un prim pas si i-am trimis un pachet cu dulciuri, haine, incaltaminte si i-am promis ca voi incerca sa o ajut, ca dupa terminarea clasei a 8-a sa ajunga la liceu.
Video: cateva din cadourile pentru Adina
Dupa ce am discutat cu cativa prieteni din tara si din Chicago, i-am facut Adinei o propunere: sa mearga la liceu la Cluj Napoca. Acolo imi va fi mult mai usor sa o ajut. Atat ea cat si parintii si-au dat acordul si speram ca daca lucrurile vor merge bine din toamna sa inceapa scoala la un liceu din Cluj Napoca.
Saptamana trecuta am vorbit cu ea la telefon si era foarte bucuroasa ca a ajuns pachetul si ca lucrurile primite i se potriveau.
Cei care ma cunosc stiu ca de vreo 8-9 ani am incercat anual sa ajut diferiti oameni, in special copii printr-un proiect mic pe care l-am intitulat " Fii si Tu un Mos Craciun"(dati click pt. detalii). Cei care doriti sa ne sprijiniti in acest proiect(fie din Romania sau din America) astept sa ma contactati, poate ajutam si altii copii ca Adina. Patru ani de liceu o sa fie costisitori dar cred ca merita sa dam o sansa, macar acestor copii care vor sa invete si au rezultate bune la scoala. Daca nu-i ajutam acum, cu siguranta ca mai tarziu tot societatea, adica noi va trebui sa o facem platindu-le ajutoare sociale sau poate chiar mai rau, unora cazarea si masa prin inchisori.
Contact email: vreausaintreb (at) yahoo (.) com
Contact email: vreausaintreb (at) yahoo (.) com
video: Reportajul celor de la ProTV
Comentarii