joi, 8 decembrie 2016

DESPRE UNII ROMÂNI DIN ARDEAL

  Părintele protopop Florin Tohănean:

  "Aici, dacă nu ştii ungureşte, ori înveţi, ori pleci!
  S-a  ajuns  ca,  în  inima  ţării, limba română să se mai vorbească doar în
biserică?
  Vor  să  părăsim  zona.  Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim 
câte două biserici româneşti. Şi mai sunt câte 10-15 suflete care se declară  că
sunt români. Ceilalţi sunt români de sânge, botezaţi ortodocşi, dar care zic
”dom'le, suntem unguri!”
   Ce să mai zici?
  Dar  să  vedeţi  în  partea  Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit
 acolo  în  biserică împreună cu preotul şi cu episcopul, şi când am mers  la 
masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungureşte  între
 ei.  Şi  i-am  întrebat:  
  „-Băi, fraţilor, voi ce sunteţi?
  -Români! 
  -Păi de ce vorbiţi ungureşte? 
  -Păi în casă vorbim ungureşte, numai la biserică vorbim româneşte”.
   Mi-am făcut cruce, da!

  ”S-a  cam  retrocedat  tot  în  Harghita  şi  Covasna, mai puţin pământurile
Bisericii Ortodoxe Române...”
  E  o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate
suprafeţele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios  să 
studieze un pic legea actuală, aşa cum e ea, cu imperfecţiunile ei, va vedea că
„nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost  expropriată 
înainte  de  1945”,  or, ei şi-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deşi
se plătiseră atunci şi despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de
retrocedat, în condiţiile în care Biserica noastră - în  Covasna  vorbesc, aici
unde sunt în cunoştinţă de cauză - mai are peste 700  de  hectare  de  teren 
arabil neretrocedat şi peste 300 de hectare depădure.

  ”La nivel judeţean se încearcă „ştergerea urmelor”?
  Eu  m-am  preoţit  mai  târziu  oleacă,  aşa pe la 38 de ani, fiind iniţial
inginer  agronom.  Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a
pământurilor.  Am  găsit  hărţi,  schiţe  cadastrale  de la reforma agrară,
procese-verbale  de  împroprietărire.  I-am luat un pic pe nepregătite, iar când 
s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut 
copii,  cât  am  putut  să  fac...  Nu sunt chiar aşa de nevinovaţi, acţionează în
perfectă cunoştinţă de cauză.

  ”Care este reacţia guvernului?”
  Să  ştiţi  că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar şi acolo 
unde  mai  sunt  români,  statul nu şi-a manifestat în niciun moment interesul  - 
culmea  -  să-şi apere proprietăţile lui! Practic ştiţi ce se întâmplă? 
Terenurile  care  au  fost  ale  Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate 
nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul  proprietar,
 Biserica  având  drept de folosinţă. Eh, acum când s-a retrocedat,  practic  s-a 
retrocedat  proprietatea statului. 
  Am fost pe la Procuratură,  pe  la  Preşedinţie, pe la ministere, pe unde am
crezut eu de cuviinţă  să-i  înştiinţez.  Nici  măcar  nu  s-au  obosit  să-mi
răspundă, darămite  să  mai  ia  şi măsuri! Nu i-a interesat şi nu-i interesează
nici acuma.

  ”S-au  succedat  destule  guverne,  de diverse „coloraturi”, şi mai toate au jucat
ceardaşul cu UDMR. Care să fie motivul?”
  Până  anul  acesta  -  şi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele 
-  s-au  supus  toţi  unui şantaj ordinar, scuzaţi-mi expresia. Aveau nevoie  de 
udemerişti  pentru  a  se menţine la putere cu orice preţ. N-au ţinut  seama de
mamă, de tată... doar puterea! Pur şi simplu nu le-a păsat.
  Dar  nici  măcar  acum,  existând  această  „circumstanţă atenuantă”, nu se
întâmplă  nimic. Ăştia nu mai au nevoie de unguri la putere şi nu-i înţeleg de ce
nu fac nimic. Am crezut că se va „mişca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic,  sub 
nicio  formă.  De-aia  sunt  aşa  obraznici, pentru că se cred intangibili.  Şi 
ştiţi de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile  statului 
românesc, legi care oricum nu se aplică. 
  Asta-i concluzia mea. 
  Nici nu le pasă, domnule!

  ”Ce-nseamnă,  părinte,  să-ţi  duci  crucea de român în teritoriul pe care-l
denumim generic HarCov?”
  Vedeţi,  toată  lumea  se foloseşte de sintagma asta, ”românii minoritari”.
  Noi  nu ne considerăm şi nu ne simţim minoritari pentru un simplu motiv: în ţara 
ta  nu  poţi  să  fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puţini  - 
suntem  cam  24  la sută -, dar suntem la noi în ţară. Şi-aici e durerea  mare, 
pentru  că  noi  cu ungurii am trăit - aici trăind şi moşii noştri  şi  strămoşii 
şi vom mai trăi şi noi şi cei de după noi -, dar cei puşi de Dumnezeu să ne
conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează  doar  interesele
politice şi materiale. Ăştia cu bani mulţi nu se mai uită care e ungur şi care e
român... N-au ruşine faţă de oameni şi nici în faţa lui Dumnezeu. Ne-au părăsit!
Ba mai mult, atunci când le convine şi le-apare câte-o situaţie favorabilă, îşi
mai aduc aminte, aşa în treacăt...
  Era  o  vreme  când  pe  tricolor,  pe  stema  regală,  scria  „Nimic  fără
Dumnezeu”... Când vom mai vedea aşa ceva?
  Probabil  când  se  va  pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom
întoarce din nou cu faţa spre Dumnezeu. Noi ştim să ne trăim viaţa aicea cu
ungurii,  dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată şi un domn
ministru  de-aici  din zonă, domnul Duşa - Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l
 cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca şi când ar fi 
descoperit apa caldă: „Domnilor, românii şi ungurii de condiţie socială normală 
se  înţeleg  domnule,  e o armonie”. Da’ cum să nu, leul şi mielul trăiesc 
împreună!  Nu-s  de  acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru
generaţiile mai vârstnice. 
  Generaţiile de după 1990 nu mai sunt aşa.
  De  ce?  Pentru  că  ei  au  avut  abilitatea  să-şi  urmărească consecvent
strategia  pe  care  şi-au  pus-o  la  punct. Îi stimez din punctul ăsta de
vedere,  să  ştiţi.  Le  zic  „bravo!”.  Şi-aţi  văzut  cum  s-a  purtat şi
preşedintele Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, cu ce aroganţă...
  Mi-ar fi ruşine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă 
aş  realiza  ce  se  întâmplă. După 1990 s-a realizat şi s-a reuşit o segregare. 
Şcoala  e separată. Ruşine, în secolul 21 să vorbeşti de şcoala românească  şi 
şcoala  ungurească.  Cultura...  Avem  teatru  românesc  şi unguresc, conservator
separat, muzeu secuiesc şi românesc, auziţi...! 
  Prima lor  grijă în '90 a fost să arunce exponatele româneşti din muzeul judeţean
şi  să-l  transforme  în  muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. 
Tinerii  care  sunt  acum  la  vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta
al intoleranţei, educaţi în sensul ăsta, după manuale editate în  Ungaria, care
prezintă, culmea, istoria şi geografia României. Cum sunt posibile  toate  aceste 
lucruri?  
  Prin  complicitatea  şi  îngăduinţa guvernanţilor... 
  Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare
naţională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.

  ”Spuneaţi  nu  demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaţiei
horthyste din ’40...”
  Am  spus  lucrul  ăsta.  Deja suntem în situaţia de a ne declara 1940. Mi-a spus
cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înţeleg pe  domnul
preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el
asta urmăreşte. Dacă statul şi-ar exercita autoritatea aşa cum trebuie - nu să
facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un  exemplu:  am  primit 
o  clădire  - Banca Naţională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu
Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a
schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a  dat  această  clădire  în  folosinţă
Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre  de  guvern. A ieşit un scandal mare,
care continuă şi astăzi. Cum de  a  făcut  guvernul chestia asta, să dea clădirea
în folosinţa Bisericii Ortodoxe... Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu,
pe vremea aceea era  prim-ministru  Marko  Bela  -  Lenin  al  lor  -, care avea
vreo patru miniştri în guvern şi care a zis că „sub nici o forme nu se pote da
această clodire...  indiferent  de consecinţe, românilor; trebuie neaporat să fie
a comunităţii locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

  ”Biserica noastră vă sprijină?”
  Ne  sprijină,  dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ţine de 
legalitate.  Biserica  este o putere în stat, dar să ştiţi că părintele
arhiepiscop  Ioan,  aşa  ne-a  educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în
spiritul  dreptăţii  şi  legalităţii. Biserica nu poate, prin natura ei, să
folosească măsuri represive şi agresive.

  ”Sunteţi  cel  mai  fin  observator  al zonei, pentru că toată lumea vine la
dumneavoastră. Care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni
la normalitate?”
  Un  singur  pas  ar  trebui  făcut:  statul  să  revină  în îndatoririle şi
drepturile  lui. Să-şi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de 
voinţă  ăsta,  şi  de  responsabilitate  naţională.  Dacă nu realizează
guvernanţii  că  ei  sunt  cei care trebuie să-şi restabilească autoritatea asupra
 zonei,  indiferent  ce  am  face  noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv.  Ei 
nu  respectă  legea,  justiţia.  L-a  întrebat  domnul Cornel Nistorescu  la  un 
moment  dat  pe  domnul  Tamaş  Şandor: „Domnule Tamaş, dumneavoastră  respectaţi 
o  sentinţă definitivă şi irevocabilă?”, la care domnul Tamaş a răspuns: „Da, eu
respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret  în  care  el  dispreţuieşte 
şi  nu  se  conformează unei sentinţe definitive,  irevocabile a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. Iar partea tragică  este  că  acest lucru se întâmplă cu
complicitatea RA-APPS-ului, o instituţie  de  stat,  subordonată  Guvernului
României. Nu respectă legile ţării  pentru  că  nu le cunosc. Trebuie puşi la
punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. - fostul prefect de
Covasna). Au dat mâna cu  ei  şi le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toţi:
„Munteanu afară!”.
  Le-a  făcut  pe  plac.  Revenind  la  domnul Duşa, dânsul zicea că există o
înţelegere  inter-etnică.  Nu  există,  e un slogan fals ăsta. Există numai între 
oamenii  bătrâni,  că  aşa  au fost educaţi. Tinerii sunt educaţi în spirit 
revanşard,  intoleranţă  şi  dispreţ  faţă de tot ce este românesc.
  Între  tineri  nu  există  această  convieţuire,  ei  resping  tot  ce este
românesc.
  Tare  mi-e  teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va 
rezolva  problema  din  punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna 
Consiliului  Judeţean,  va  fi  în altă parte, într-o regiune care la rândul  ei 
va încerca să se autodetermine teritorial şi politic. Nu se vor schimba  treburile
 prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai  grave,  pentru că
atunci ei stau şi mai ascunşi şi îşi fac lucrarea şi mai  obscur, mai liniştiţi. 

  ”Adică cum? Statul român finanţează activităţile societăţilor  lor  fasciste? 
Statul român le finanţează tabere şi şcoli de vară în care se ştie ce se întâmplă?
  Considerând  că  de  mâine  îmi  iau catrafusele şi doresc mă mut undeva în
Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?”
  Nu, dacă nu aveţi ceva, puţin acolo, aşa cum avem noi, deşi nici eu nu sunt de-al
locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. 
  Păi venetic e el, eu sunt în ţara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniţi în locuri
cum e partea noastră a  Întorsurii,  unde  suntem  majoritar  români, atunci da,
că sunteţi încă român.  Dar dincolo, unde aveţi nevoie de o autorizaţie, aveţi
nevoie să vă cumpăraţi  pământul.  Ştiţi că există, neoficial, interdicţie de a se
vinde pământ  românilor?  Deci  unguri care vor să îşi vândă pământul în condiţii
normale  românilor  sunt  pur  şi  simplu  proscrişi,  daţi 
deoparte,stigmatizaţi. Ăsta este adevărul. Greu poate un român să îşi cumpere
pământ în  zonă.  au  apucat  să îşi cumpere, că eu ştiu în zona asta apropiată de
Braşov  că şi-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă 
dacă  mai  poate!  Nu  mai  vinde nimeni, că şi ungurilor le e frică, pentru  că 
sunt scoşi afară din comunitate. Sunt consideraţi trădători. Nu prea  mai  ai 
unde  să  te angajezi, şi aici îţi spune clar, în faţă: ştii ungureşte, bine, nu
ştii ungureşte, să fii sănătos, ori înveţi, ori pleci!
  Şi  să  fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră
vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!

 

  Ciuca Dan Laurentiu 

Niciun comentariu: