Reprezentantul Ambasadei Americane David Schlaefer in dialog cu Radio Romania Actualitati

 Un interviu oferit de consilierul politic al Ambasadei Americane la Bucuresti, David Schlaefer, jurnalistului Gabriel Basarabescu de la Radio Romania Actualitati.

Gabriel Basarabescu: Domnule consilier vă multumim foarte mult că aţi acceptat acest interviu, din doua motive. Unul pentru că postul public naţional de radio este principala sursă de informare a românilor, şi-n al doilea rând pentru că subiectul pus în discuâie este unul delicat şi din păcate foarte rar discutat la nivel înalt în România. Cum consideraţi dumneavoastră şi implicit Statele Unite că pot ajuta la depăţirea acestei situaţii, o situaţie în care implicarea Rusiei este atât de mare, nu doar la noi, dar şi-n celelalteţări comuniste, unde există o vulnerabilitate menţinută de cei 50 de ani de comunism?

  

David Schlaefer: Cred că este o situaţie foarte importantă în acest moment, ne aflăm într-un punct foarte important în Europa, în rândul statelor membre UE, în special al statelor est-europene precum România, în această parte a Europei există o istorie foarte îndelungată a influenţei ruse de diferite tipuri şi se pare că ne aflăm într-un moment istoric în care Rusia se reafirmă în diverse moduri. Vedem acest lucru cel mai evident în cazul situaţiei din Ucraina, în care au loc acte de violenţă, lupte, însă desigur îl vedem manifestat în mod diferit în ţări diferite. Fiecare ţară din Europa de Est pare unică din acest punct de vedere, iar România este cu siguranţă unul dintre locurile în care putem vedea această reafirmare a activităţii Rusiei, din punctul nostru de vedere, în mare parte o activitate malignă, care nu are scopul de a ajuta România în niciun fel, ci, credem noi, de a afecta România. Din acest motiv SUA sunt îngrijorate de această situaţie în toată regiunea şi dorim să colaborăm cu partenerii şi aliaţii noştri din regiune pentru a creşte gradul de conştientizare a problemei, a situaţiei, şi a încerca să colaborăm pentru a găsi modalităţi de dezvoltare a rezistenţei, astfel încât să nu fim afectaţi negativ de aceste tipuri de acţiuni ale Moscovei.

Gabriel Basarabescu: De multe ori ati spus acest lucru ca-n ultimi ani Rusia este mult mai activa, in Europa. Cum am putea caracteriza aceasta perioada scursa din 1991 până în prezent, o perioada cand Rusia s-a redimensionat  si o vedem in ultimi ani sau luni, intr-o ofensiva din ce in ce mai puternica?

David Schlaefer: Nu cred că voi merge până acum 30 de ani, în 1991, cred că acea perioadă a fost foarte diferită, imediat după căderea Uniunii Sovietice, a regimului din România. De fapt, aş spune că în anii 90 exista posibilitatea sau speranţa că Rusia se îndreaptă într-o altă direcţie. Era o lume diferită atunci. SUA, de exemplu, şi cred că şi Uniunea Europeană, colaborau cu guvernul Rusiei din acea perioadă în multe domenii de interes comun, însă din nefericire o parte a speranţelor din acea perioadă s-au estompat, au scăzut. Cred că ceea ce se poate spune acum este că din motivele sale, guvernul actual al Rusiei a luat o decizie conştientă în urmă cu poate 10 ani, să adopte o strategie extrem de diferită în această parte a lumii – şi este o strategie coerentă, unificată. Ne putem întoarce în trecut la situaţia din Georgia, de acum 10 ani, pe care o putem poate indica drept punct de început al acestei strategii coordonate militare, economice, energetice, de tip război hibrid pentru a restabili o oarecare hegemonie, influenţă a Rusiei asupra Europei de Est în special, într-un mod care nu este benefic pentru ţările din Europa de Est. Cred că asta putem spune privind în urmă la acţiunile recente ale Rusiei în această parte a lumii.

Gabriel Basarabescu: De nenumărate ori aţi spus că obiectivul Rusiei, este acela de a slăbi legătura dintre România şi SUA, şi nu doar raportat la România, ci şi la celelalte tări din fostul bloc comunist. Ce ar trebui să înţelegem din asta? Cum vedeţi dumneavoastră aceste lucruri, şi mai ales dacă  această legatura o simţiţi ca fiind periclitată şi la nivel dintre UE şi SUA?

David Schlaefer: Este o întrebare foarte bună. Cred că în mod clar obiectivul Rusiei este să slăbească fiecare dintre ţările despre care vorbim din Europa de Est şi legăturile dintre ele, legăturile cu Europa de Vest, cu Uniunea Europeană ca instituţie sau cu principalele state membre – Germania, Franţa, Olanda şi, cu siguranţă, relaţia transatlantică cu SUA.  Din punctul nostru de vedere, Rusia are strategii diferite în fiecare ţară, foarte sofisticate şi foarte adaptate la situaţia respectivă. Din anumite puncte de vedere, România este mai rezistentă, cred eu, şi are poate mecanisme de apărare mai puternice decât alte ţări. Un lucru pe care îl face Rusia în alte ţări din Europa de Est este să se concentreze asupra minorităţilor vorbitoare de limbă rusă şi să producă informaţii, ştiri false, să facă orice poate pentru a diviza ţara în diferite grupuri, pentru a le întoarce unul împotriva celuilalt şi a slăbi acele societăţi în general. Nu aveţi o populaţie numeroasă vorbitoare de limbă rusă în România, aşadar această strategie sau tactică, ar trebui să spun, va fi poate diferită de cea din Estonia, Letonia, Polonia sau Ungaria. Însă scopul final este acelaşi: slăbirea încrederii oamenilor în propriile instituţii şi guverne, punerea în opoziţie a vecinilor, a grupurilor, a-i face pe români să creadă că sunt cumva diferiţi de ţările din Europa de Vest, că poate nu-şi au locul în acel grup din punct de vedere politic, social, economic, orice poate face Moscova pentru a slăbi şi eroda acele legături astfel încât să aibă o influenţă relativ mare în toate ţările din regiune, iar NATO, UE şi implicit relaţia noastră transatlantică să fie slăbită. Acesta este pericolul pentru România. Nu este un viitor benefic pentru România, nu este un viitor benefic pentru nicio ţară din Europa de Est.

Gabriel Basarabescu: Dacă la nivelul nostru al cetăţenilor de rând situaţia este foarte complicată, ar fi foarte interesant să ne spuneţi cum o vedeţi la nivelul politicienilor, atât al celor români cât şi al celor din estul Europei, şi chiar al politicienilor occidentali. 

David Schlaefer: Cred că preocuparea noastră în ceea ce priveşte politicienii şi oficialităţile din România dar şi în alte ţări din Europa de Est, de Vest, dar şi din SUA, fiindcă ne confruntăm cu toţii cu aceleaşi provocări, este că fără a conştientiza ceea ce fac şi pentru un scop benefic în viziunea lor, încep neintenţionat să folosească informaţii, dezinformări, ştiri false într-un mod care afectează negativ propriile lor ţări şi societăţi. Este posibil ca ei să nu conştientizeze de unde vin informaţiile, că intenţia creării acelor informaţii este să-i divizeze pe oameni, să îi întoarcă unii împotriva celorlalţi astfel încât să nu poţi purta o discuţie civilizată despre diferenţe şi politici, ci pur şi simplu să începi să-i demonizezi pe aceia care au preferinţe politice diferite, păreri diferite de ale tale. Un politician vede poate un clip video extrem de popular cu o poveste excentrică ce pare să susţină ceea ce el sau ea gândeşte şi pare să contrazică ceea ce gândeşte adversarul său – poate fi pe o temă socială, culturală, economică, de politică de securitate – indiferent de temă, găseşte poate şi împărtăşeşte pe Twitter, sau foloseşte cumva, în special pe canalele de comunicare socială, acest tip de informaţie creată de fapt într-o fabrică de troli de undeva şi care poate conţine o fărâmă de adevăr. Acest lucru se observă în cazul eforturilor de dezinformare: o fărâmă de adevăr, dar exagerat, amplificat şi distorsionat într-un mod menit să genereze divizare în diferite societăţi din Europa şi SUA. Iar politicienii care nu sunt atenţi şi care nu se gândesc atent la ceea ce fac pot fi tentaţi pentru propriul câştig pe termen scurt să împărtăşească sau să comenteze acest conţinut fără să conştientizeze că ceea ce fac generează circumstanţe foarte dificile pentru propriul popor şi pentru propriile ţări. Cred că aceasta este o îngrijorare pe care o avem cu privire la politicienii români; nu este un lucru specific României, se întâmplă şi în SUA, în Europa de Vest, în Europa de Est; credem că este parte a acestei strategii de dezinformare, de distribuire de ştiri false. Vă pot spune că acest lucru a avut consecinţe devastatoare în propria mea ţară, în Statele Unite, am văzut acest lucru. Una dintre modalităţile prin care Moscova foloseşte acest tip de strategii sau tactici, este legată de alegeri. Nu se întâmplă fiindcă vor să avantajeze un anumit candidat, ci pur şi simplu vor să genereze divizare şi ostilitate în respectiva ţară. Au făcut acest lucru în SUA folosind exemple extreme, exagerate, ştiri false care sunt preluate, distribuite şi devin populare, începând să creeze această divizare. Scopul este să îi facă pe oameni să simtă aversiune faţă de compatrioţii lor, să îi facă să-şi piardă încrederea în propriile instituţii, în credibilitatea propriului sistem electoral. Au avut mare succes în SUA, ştim cu toţii. Cred că o mare parte dintre republicani şi democraţi sunt de acord că este ceea ce a încercat Rusia să facă în alegerile noastre: să semene neîncredere şi să-i divizeze pe oameni în grupuri care nu pot discuta politici, ci doar se urăsc şi se atacă  reciproc. Este un pericol extraordinar. Acesta este tipul de rezistenţă pe care sperăm că o vor dezvolta politicienii şi demnitarii români pe măsură ce conştientizează mai bine, discută, gândesc şi studiază mai mult tipurile de strategii pe care le foloseşte Moscova şi, aşa cum aţi menţionat, este o situaţie serioasă şi în Europa de Vest. Urmează alegerile europarlamentare şi alegerile prezidenţiale în România, vor urma mai multe serii de alegeri foarte importante în următorii ani în alte ţări europene şi, repet, suntem foarte îngrijoraţi că vom vedea acelaşi tip de mesaje şi strategie ale Rusiei, de divizare şi erodare a încrederii pe care oamenii o au în propriile instituţii.

Gabriel Basarabescu: In toată această stare de vulnerabilităţi lupta atnticorupţie este pusă, din c ein c emai mult, sub semnul întrebării. Sunt unele voi care spun că ar trebui oprită. Nu se întâmplă doar la noi, se întâmplă în Ungaria, în Polonia. Porpaganda are şi aici, se pare,  un cuvant greu de spus, iar vârful de lance pe care noi îl simţim, este structura Sputnik.  Cum vedeti toate aceste lucruri din Statele Unite, ce s-ar putea face?

David Schlaefer: Voi răspunde întâi la prima parte a întrebării. Eu lucrez în România, sunt diplomat acreditat la Ambasada SUA la Bucureşti şi nu doresc să discut prea mult despre Polonia sau Ungaria, dat fiind că nu mă aflu acolo şi nu sunt expert în acele subiecte. Însă aşa cum am menţionat, cred că există puncte comune peste tot şi puncte comune cu SUA. În ce priveşte corupţia şi chestiunile legate de statul de drept, noi, SUA suntem foarte îngrijorate. Credem că în SUA, în Europa şi cu siguranţă în România, corupţia, corupţia oficialităţilor este un vector pentru influenţa malignă, o vulnerabilitate. Acest lucru are legătură cu întrebarea pe care tocmai mi-aţi adresat-o şi cu faptul că uneori demnitarii şi politicienii, fără rea voinţă, nu se gândesc, atunci când distribuie ştiri false şi clipuri video de succes care dezinformează, care este sursa acestora şi cui îi servesc ele. Există o legătură cu corupţia. Aşadar, oamenii pot face astfel de lucruri fără să conştientizeze că se pun în pericol pe ei înşişi şi îşi pun ţara în pericol, ca vector, ca vehicul de influenţare şi probabil nu conştientizează acest lucru decât atunci când este prea târziu, când sunt compromişi. Este o chestiune de siguranţă naţională, nu se limitează la corupţie, este una dintre cele mai mari ameninţări cu care se confruntă România şi alte ţări din Europa de Est în prezent, cred eu.

Gabriel Basarabescu: În comparaţie cu alte state din zonă, România, din punctul de vedere al propagandei ruseşti am putea spune că are anticorpii ce vin din istorie, pentru ca românii nu au fost niciodată într-o relaţie extrem de specială cu rusia, din cauze multiple, au fost numeroase tensiuni in istorie, asa ca probabil mai mult ca in alte locuri romanii nu sunt mari simpatizanţi ai ruşilor în comparaţie cu alte state.   Ce am putea face pentru ca această propagandă extrem de abilă să nu înceapă de acum încolo să aibă efecte?

David Schlaefer: Este o întrebare foarte bună şi cred că ne aflăm cu toţi la o nouă graniţă, cea digitală. Ne aflăm la limita unui nou orizont, în care tehnologia se modifică foarte rapid. Oamenii ca noi au crescut într-o lume extrem de diferită, în care nu eram conectaţi zilnic la internet, nu aveam nivelul de comunicare instantanee existent acum, lucru atât benefic, cât şi negativ, ca o sabie cu două tăişuri: a dus la un acces extraordinar la informaţie şi are impact benefic în mediul academic şi educaţional. Însă unul dintre efectele negative este capacitatea indivizilor de a distribui informaţii şi ştiri false menite să afecteze persoane, ţări, societăţi şi este foarte, foarte dificil de înţeles modul în care oamenii pot folosi acest lucru. Cred că unul dintre modurile în care putem combate acest lucru este făcând ceea ce fac eu acum, de aceea am fost foarte interesat să discut cu dumneavoastră: discutând deschis, pentru ca mai multe persoane să se gândească la acest lucru şi să-şi dezvolte o rezistenţă intelectuală pentru ca atunci când văd lucruri care par exagerate să se întrebe dacă acele exemple extreme pe care le citesc sunt cu adevărat reale – dacă sună exagerat, probabil nu este real – şi să-şi poată dezvolta propriul filtru pentru a reuşi să diferenţieze încercările de a semăna discordie de ştirile reale. Cred că este foarte important ca şi jurnaliştii să facă acest lucru. Sunt diplomat şi ştiu că învăţ zilnic, an de an, cum să-mi exercit profesia mai bine şi cum să mă adaptez ca diplomat la mediul tehnologic în schimbare. Jurnaliştii trebuie să facă acest lucru probabil chiar într-o mai mare măsură decât diplomaţii şi cred că această evoluţie în jurnalismul actual este dezvoltarea aceluiaşi tip de abilităţi pentru a-şi spori acea rezistenţă, a identifica sursa informaţiilor, posibila sursă, a analiza înainte de a distribui pe Twitter sau Facebook, a identifica posibilul scop al articolului. Cred că sesiunile de pregătire, seminarele, atelierele, conferinţele şi discuţiile despre această problemă sunt cel mai bun punct de plecare în dezvoltarea acestei rezistenţe. O altă parte a acestei chestiuni este un aspect extrem de dezbătut în SUA în acest moment şi anume: care este responsabilitatea platformelor media, în special a canalelor de comunicare socială.

Gabriel Basarabescu: Dacă la nivelul diplomaţilor, al jurnalistilor, cu siguranţă trebuie să ne raportăm la nişte filtre din ce în ce mai bine etalonate, cu mare populatie este însă mult mai greu. Credeţi că posturile publice de radio şi TV, în calitate de instituţii strategice ar trebui să se implice mai mult? Putem noi face acest lucru singuri sau ar fi mai bine ca prin solidaritate la nivel European, chiar să apelăm la nivel NATO, sau de ce nu, să avem parte şi de experienţa dumneavoastră din SUA?

David Schlaefer: Este o întrebare foarte bună. Aţi punctat mai multe aspecte inclusiv nivelul de colaborare. Cred că toate ideile pe care le-aţi menţionat sunt bune. Ne putem creşte rezistenţa ca indivizi, ca membri ai respectivelor noastre profesii (jurnalişti, diplomaţi, profesori, medici etc.), dar cred că presa are responsabilitatea de a începe să dezvolte aceste abilităţi şi de a conştientiza, ca noi toţi, consecinţele şi pericolele pe care le prezintă influenţa malignă pentru societăţile noastre. Cred că am devenit mult mai conştienţi de acest lucru în Statele Unite şi acest lucru oferă o ocazie nu doar pentru organizaţiile naţionale din România sau SUA ori alte ţări, ci şi pentru organizaţii multilaterale precum NATO şi Uniunea Europeană de a discuta despre acest subiect şi de a încerca să găsească soluţii împreună. Un lucru pe care aş vrea să-l menţionez este situaţia din SUA cu aceste mari platforme de comunicare socială. Se discută foarte mult în prezent despre Facebook, Twitter şi alte platforme sociale foarte mari şi foarte influente şi ce ar trebui să facă sau să nu facă ele pentru a identifica şi filtra acest tip de informaţie malignă, fie că este vorba despre încercări ale Rusiei, Chinei sau ale altor actori de a influenţa alegeri, de a semăna acea discordie pe care o menţionam mai devreme, sau un alt tip de influenţă malignă menită să discrediteze, să distrugă o persoană, acest tip de război economic hibrid, discurs instigator la ură. Întâi de toate, cum identifici aceste lucruri, apoi cum reacţionezi? Blochezi anumite pagini de internet, persoane, comercianţi şi cum faci acest lucru? Cum blochezi lucrurile periculoase, adevărata dezinformare care îşi are originea într-o altă ţară sau adevăratul discurs instigator la ură menit doar să rănească anumite persoane? Cum poţi separa şi izola aceste lucruri fără să afectezi libertatea de exprimare? Este o linie foarte greu de trasat. Cum o stabileşti? Ce fel de algoritm dezvolţi, suficient de inteligent încât să identifice „lucrurile rele” fără a suprima în mod neintenţionat discursul politic legitim, fiindcă oamenii trebuie să îşi poată exprima opiniile divergente, trebuie să poată auzi lucruri cu care nu sunt neapărat de acord. Poate vor fi ofensaţi, dar este acceptabil, ştim cu toţii că aşa se dezvoltă gândirea critică. Aşadar, se discută foarte mult în SUA. Este extraordinar de dificil. Am urmărit atent dialogul în curs pe măsură ce aceste mari platforme de comunicare socială analizează cum să facă aceste lucruri, cum să atingă aceste obiective foarte importante, cum să apere—ca urmare a puterii pe care o au—societăţile de eforturile altor ţări îndreptate împotriva propriei ţări, dar în acelaşi timp să facă acest lucru astfel încât libertatea de exprimare să nu fie afectată sau încălcată în vreun fel. Cred că este o discuţie care trebuie să aibă loc în toată lumea, cu siguranţă în Europa şi în România, pe măsură ce facem eforturi să dezvoltăm rezistenţă la informaţii maligne, respectând în acelaşi timp valorile noastre: libertatea de exprimare într-o societate liberă şi democratică.

Gabriel Basarabescu: Încrederea este greu de câştigat de către public. Ce ziceti de dezvoltarea unui  proiect prin care posturile publice să-şi unească forţele şi să expună fake news – am căpăta forţă sau este utopic?

David Schlaefer: Sună extraordinar. Este prima oară când aud despre acest lucru. Ştiu că mari organizaţii de presă precum Societatea Naţională de Radio din SUA (NPR) au discutat puţin despre acest concept de „detoxificare” şi identificarea de programe sau instrumente pe care le pot furniza pentru a realiza unele dintre lucrurile discutate, dar nu am auzit despre un astfel de proiect care să reunească mari platforme diferite, din ţări diferite care să discute acest subiect şi poate să încerce să dezvolte un astfel de set de instrumente. Sună extraordinar, sper să se realizeze şi aştept cu interes să aflu în ce direcţie se îndreaptă, mi se pare fantastic.

Gabriel Basarabescu: Ce am putea face pentru ca factorii decizionali să înţeleagă mai bine pericolul tacticii ruseşti?

David Schlaefer: O altă întrebare foarte bună. Evident, nu vorbesc în numele Guvernului României, sunt diplomat american şi nu doresc să atribui nimănui declaraţii, dar cred că mulţi români, inclusiv mulţi politicieni şi reprezentanţi ai instituţiilor sunt îngrijoraţi de ameninţările la adresa României şi de pericolul la care pot conduce dezinformarea şi influenţa malignă. Cred că oficialităţile române, împreună cu americanii şi alţi europeni încearcă să recupereze, dar încep să înţeleagă şi să se gândească în mod creativ la modalităţi de a spori rezistenţa comună a ţărilor noastre. Cred că suntem încă la început, dar ştiu cât de multă competenţă au autorităţile române în atât de multe sectoare şi cât de în serios îşi iau responsabilităţile, ceea ce mă face foarte încrezător că împreună cu partenerii români şi cu alţi parteneri UE, vom face tot ceea ce se poate pentru societăţile noastre. Doresc să mai adaug ceva şi, repet, aceasta este perspectiva noastră, nu neapărat a Guvernului României: cum vedem manifestându-se dezinformarea sau influenţa rusă în România. România are o istorie unică, distinctă. Perioada ceauşistă încă are impact asupra României din atâtea puncte de vedere. Cred că probleme pe care România le are poate cu corupţia, de exemplu, sunt o moştenire a acelui sistem. Aveţi o anumită doză de capital social scăzut, oamenii poate nu au încredere în instituţii sau unii în alţii, de asemenea o urmare directă a politicii regimului ceauşist care încerca să-i învrăjbească pe oameni, sistemul de urmărire, toate aceste lucruri care au distorsionat într-o anumită măsură cultura românească şi chiar şi acum, 30 de ani mai târziu, România se află pe drumul de recuperare, dar este un drum lung. Cred că dată fiind istoria unică cu Rusia, istoria secolului al XIX-lea sau chiar mai veche, constituie atât un avantaj, cât şi un dezavantaj pentru România. Le oferă românilor un scepticism sănătos, iar acesta este un aspect pozitiv, însă cred şi că istoria comună a regiunii poate genera anumite vulnerabilităţi. În perspectiva noastră, un lucru pe care îl vedem şi ne îngrijorează este o încercare a Rusiei de a folosi ceea ce se poate numi mijloace necoercitive (soft power) sau afinităţi sociale, culturale, religioase, toate lucruri bune în sine, dar într-un mod negativ, să le transforme în armă pentru a încerca să distanţeze România, măcar într-o anumită măsură, de prietenii, aliaţii şi partenerii săi occidentali. Cunoaştem, înţelegem şi apreciem cu toţii, cred, contribuţiile culturale ale Rusiei în artă, dans, literatură, sport, care fac parte din patrimoniul global. Este un lucru extraordinar şi apreciez toate aceste lucruri pozitive; afinitatea Bisericii Ortodoxe în contextul românesc este din nou un lucru pozitiv, de care toată lumea poate fi mândră. Însă cred că vedem lucruri bune precum acesta răstălmăcite într-o oarecare măsură pentru a fi folosite ca un fel de armă. Ideea nu este: avem o tradiţie religioasă comună, este un lucru bun, haideţi să o promovăm, să discutăm despre ea şi să facem lucruri nemaipomenite, ci: haideţi să folosim acest lucru pentru a ne distanţa de alţi oameni. De fapt, nu aveţi atât de multe lucruri în comun cu germanii, francezii, cu cei din Europa occidentală sau cu americanii de peste Atlantic. Această strategie de a lua un lucru bun, de care toată lumea este mândră şi de a-l răstălmăci într-un mod negativ pentru a slăbi, diviza şi aduce în opoziţie. Aceasta este strategia, tactica şi poate fi foarte subtilă, iar pe o perioadă lungă de timp, din nefericire poate fi şi foarte eficientă, fiindcă atunci când auzi acest mesaj, nu conştientizezi neapărat partea negativă, cum este denaturat. Aşadar, în ce priveşte România, noi cred că suntem îngrijoraţi îndeosebi că o vulnerabilitate este tocmai acest tip de afinitate socială, culturală pe care o împărtăşesc atât de multe ţări din această regiune. În loc să fie folosită în mod pozitiv, ca bază pentru relaţii sănătoase, să fie folosită în mod negativ, pentru a diviza oameni.

Gabriel Basarabescu: Consideraţi că această vulnerabilitate reprezintă un pericol de a schimba atenţia SUA din această zonă?

David Schlaefer: Nu cred că se întâmplă ceva care va schimba interesele SUA în Europa, Europa de Est şi România. Avem un Parteneriat Strategic bilateral foarte puternic cu România, foarte important pentru SUA. România este un prieten extraordinar, un partener extraordinar pentru SUA, înfruntăm riscuri împreună în părţi instabile ale lumii, precum Afganistan şi, în trecut, în Irak. Avem o prezenţă foarte mică în România, dar credem că este foarte importantă pentru ambele ţări. Colaborăm în cadrul NATO, schimburile comerciale dintre cele două ţări sunt în creştere, avem legături sociale şi culturale, există mulţi americani de origine română şi o comunitate extraordinară în SUA, aşadar din acest punct de vedere, în ce priveşte SUA nu există niciun pericol ca aceste sentimente pozitive puternice şi, sperăm, politici ferme, benefice pentru ambele ţări, pe care le avem, să fie afectate de propaganda rusă sau orice alt factor. Revenind însă la prima parte a întrebării dumneavoastră şi anume cum este Rusia activă în SUA, voi reveni la experienţa alegerilor noastre din 2016 şi la ceea ce ne spun mulţi experţi retrospectiv: există o operaţiune, extrem de deliberată a Rusiei sau poate şi a altor actori, însă astăzi discutăm despre Rusia, pentru a utiliza reţelele de comunicare socială pentru a diviza oamenii. Am folosit de multe ori aceste cuvinte—divizare, distanţare—şi există un motiv: chiar cred că aceasta este esenţa strategiei, încercarea de a slăbi ţările prin tribalizare şi învrăjbirea oamenilor, fie că vorbim despre triburi politice, religioase sau rasiale, încercarea de a-i diviza pe oameni în grupuri astfel încât nu mai pot avea o discuţie civilizată despre politică, politici, cultură ori educaţie, ci pur şi simplu se înfruntă reciproc, vorbesc unii peste alţii. Este ceea ce am văzut în SUA: ştiri false, unele care sună exagerat şi nerealist. Scopul lor nu este acela de a genera un răspuns intelectual, ci unul emoţional, foarte puternic, de a dori să fi alături de oameni care gândesc exact ca tine şi de a dori să demonizezi persoanele care nu fac parte din alt grup. Am văzut acest tip de balcanizare, de strategie de tipul „divizează şi cucereşte” în SUA şi ea poate fi folosită şi adaptată pentru fiecare ţară din Europa, ne îngrijorează în ce priveşte România şi reprezintă provocarea pe care România va trebui s-o înfrunte pentru a se proteja în viitor.

Gabriel Basarabescu: Cum vedeţi pe termen mediu evoluţia acestor lucruri?

David Schlaefer: Cred că acum suntem abia la început, iar această problemă se va înrăutăţi dar am mari speranţe şi sunt optimist în ce priveşte România, fiindcă dacă există o trăsătură culturală care defineşte pe români, este acest cuvânt pe care l-am folosit: rezistenţă. De-a lungul istoriei sale, România a fost o ţară, un popor şi o naţiune care s-a aflat întotdeauna în circumstanţe dificile şi a făcut faţă provocărilor, a demonstrat acest tip de rezistenţă, a învăţat din istorie, s-a adaptat şi a continuat să meagă înainte indiferent de factorii externi care au încercat s-o împiedice. Nu ar exista această ţară de 20 de milioane de români vorbitori ai unei limbi romanice în această regiune din Europa de Est dacă poporul român şi cultura română nu ar avea ceva extrem de special. Aşadar am mari speranţe pentru viitorul României şi al relaţiei noastre bilaterale, dar acest lucru nu înseamnă că nu va exista o perioadă dificilă şi că nu trebuie să luăm acest subiect şi această chestiune foarte în serios.