In peregrinările mele tomnatice, din 202, am facut o vizita, la Alba, in satul Lancram, de lângă Sebeș, pentr a vizita casa memorială a lui Lucian Blaga.
Lucian Blaga este una dintre figurile majore ale culturii române, poet, filosof și gânditor profund al misterului existenței. Capodopera sa nu se lasă redusă la o singură carte, ci se configurează ca o viziune unitară asupra lumii, exprimată poetic și filosofic. Totuși, în plan liric, poemul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, din volumul Poemele luminii(1919), este considerat emblematic pentru creația sa.
În acest poem-manifest, Blaga își afirmă crezul artistic: poetul nu trebuie să distrugă tainele lumii printr-o cunoaștere rece și rațională, ci să le sporească prin lumină, metaforă și contemplație. Misterul devine astfel esența existenței, iar poezia – un act de revelare blândă, nu de explicare brutală. Această idee va sta la baza întregii sale opere filosofice, dezvoltate ulterior în trilogiile sale (ale cunoașterii, culturii și valorilor), unde Blaga conturează conceptul de „cunoaștere luciferică”, opusă celei strict raționale.
Legătura dintre gândirea lui Blaga și spațiul natal este profundă. Casa memorială „Lucian Blaga” din Lancrăm, sat aflat lângă Sebeș, este locul unde poetul s-a născut și unde a trăit primele experiențe care i-au modelat universul interior. Casa, simplă și sobră, păstrează atmosfera rurală de la sfârșitul secolului al XIX-lea: camere modeste, obiecte de epocă, fotografii și documente care evocă formarea intelectuală a poetului. Lancrămul, cu biserica sa, cimitirul și orizontul domol al satului transilvănean, devine un adevărat spațiu-matrice, sursă a miturilor, tăcerii și sentimentului cosmic ce străbat opera lui Blaga.
Astfel, capodopera lui Lucian Blaga nu este doar o creație literară izolată, ci expresia unei vieți întregi dedicate misterului lumii, iar casa sa memorială rămâne un loc de reculegere culturală, unde gândirea poetului pare să se întoarcă necontenit la izvoarele sale.
Comentarii