- Solicitați un link
- Alte aplicații
"It is nice to be important, but it's more important to be nice "
Urmăream zilele trecute filmul de la TVR cu acel conducător auto de o nesimțire și o neobrăzare cum numai prin București poți întâlni. Este incredibil tupeul la care s-a ajuns în societatea românească. Îmi pun întrebarea: dacă unii oameni cu bani au o astfel de atitudine față de oamenii legii, adică Poliție, cei pe care ar trebui măcar din bun simț să-i respecte, ce șansă mai are omul de rând în fața acestor mitocani?
Nu întâmplător acum un an sau doi în topul marilor metropole de pe glob, întocmit de Reader's Digest, cu oameni cei mai nepoliticoși a situat România pe un loc de frunte. Chiar dacă mai cred că topul negativ în care concetățenii noștri de pe malurile Dâmboviței s-au clasat nu reflectă în totalitate modul în care ne comportăm ca și popor, acesta este totuși un semnal de alarmă și o palmă dată nouă ca națiune.
A da doar vina pe cei 40 de ani de comunism , nu cred că rezolvă nici pe departe probleme. Eu cred că mai degrabă de vină sunt cei 19 ani scurși de la Revoluție în care libertatea și democrația prost înteleasă ne-au făcut să credem că putem face orice, oriunde și oricum. Așa cum spune o vorbă înțeleapta că "cei care au timp de găsit scuze nu mai au timp și pentru alceva" cred că românii ar trebui să își asume greșelile pe care le fac, pentru că prea s-au obișnuit să dea doar vina pe alții, în stânga și în dreapta. Polul opus la care newyorkezi se aflau, ca fiind cetățenii cei mai politicoși, nu este deloc întâmplător, și dacă n-aș fi avut ocazia să trăiesc aici pe continentul American aș fi crezut clasamentul ca unul măsluit, doar să dea bine și să-i pună pe americani pe un loc fruntaș. Realitatea de zi cu zi pe care o întâlnesc aici însă îmi confirmă excesul de amabilitate și politețe al americanilor. În general "amabilitatea exagerată" a unor companii americane cu care am avut de-a face, care își cereau de zeci de ori scuze pentru că am avut probleme cu compania lor, îmi reconfirmă că locul din top a fost unul bine meritat. Chiar dacă aici sistemul este unul standardizat, și amabilitatea cu care ți se vorbește la telefon, ți se zâmbește la un ghișeu sau ți se mulțumește în general urmează un șablon bine stabilit, în care politețea, amabilitatea și răbdarea sunt la loc de cinste, iar uneori totul pare fals și prefăcut, am ajuns să prefer totuși acest sistem american versus cel românesc. Cu timpul am realizat că americanii sunt amabili sau îți zâmbesc nu așa cum cred unii doar din obligație , pentru că la urma urmei dacă la locul de muncă îi obligă poate conduita profesională, pe stradă sau în altă parte nu îi mai obligă nimeni să o facă atunci când îi întâlnești sau când îi întrebi ceva. O fac pur și simplu pentru că așa sunt obișnuiți și educați. A zâmbi și a fi amabil cred că face parte din codul universal al bunelor maniere. La fel cum nici pe români nu îi obligă nimeni să fie nepoliticoși nu văd cine i-ar obliga pe americanii să fie politicoși, altceva decât legea bunului simț. La urma urmei eu personal prefer zâmbetul așa zis prefăcut al americanului care îmi mulțumește de 10 ori sau își cere scuze, facându-mă să mă simt bine și să uit de problema pe care am avut-o, în schimbul privirii încruntate și caracterului arogant românesc, sau cel al funcționarului care te întreabă răstit " ce mai doriți ?!" care te face să nu îți mai dorești nimic .
Un american, pescar de meserie, a facut o dată o afirmație care mi-a plăcut foarte mult și care exprima un adevar fundamental și universal. În viață sunt două lucruri care nu te costă foarte mult să le faci dar care sunt de mare preț și folos : să ai hainele curate și să fi politicos.
Urmăream zilele trecute filmul de la TVR cu acel conducător auto de o nesimțire și o neobrăzare cum numai prin București poți întâlni. Este incredibil tupeul la care s-a ajuns în societatea românească. Îmi pun întrebarea: dacă unii oameni cu bani au o astfel de atitudine față de oamenii legii, adică Poliție, cei pe care ar trebui măcar din bun simț să-i respecte, ce șansă mai are omul de rând în fața acestor mitocani?
Nu întâmplător acum un an sau doi în topul marilor metropole de pe glob, întocmit de Reader's Digest, cu oameni cei mai nepoliticoși a situat România pe un loc de frunte. Chiar dacă mai cred că topul negativ în care concetățenii noștri de pe malurile Dâmboviței s-au clasat nu reflectă în totalitate modul în care ne comportăm ca și popor, acesta este totuși un semnal de alarmă și o palmă dată nouă ca națiune.
A da doar vina pe cei 40 de ani de comunism , nu cred că rezolvă nici pe departe probleme. Eu cred că mai degrabă de vină sunt cei 19 ani scurși de la Revoluție în care libertatea și democrația prost înteleasă ne-au făcut să credem că putem face orice, oriunde și oricum. Așa cum spune o vorbă înțeleapta că "cei care au timp de găsit scuze nu mai au timp și pentru alceva" cred că românii ar trebui să își asume greșelile pe care le fac, pentru că prea s-au obișnuit să dea doar vina pe alții, în stânga și în dreapta. Polul opus la care newyorkezi se aflau, ca fiind cetățenii cei mai politicoși, nu este deloc întâmplător, și dacă n-aș fi avut ocazia să trăiesc aici pe continentul American aș fi crezut clasamentul ca unul măsluit, doar să dea bine și să-i pună pe americani pe un loc fruntaș. Realitatea de zi cu zi pe care o întâlnesc aici însă îmi confirmă excesul de amabilitate și politețe al americanilor. În general "amabilitatea exagerată" a unor companii americane cu care am avut de-a face, care își cereau de zeci de ori scuze pentru că am avut probleme cu compania lor, îmi reconfirmă că locul din top a fost unul bine meritat. Chiar dacă aici sistemul este unul standardizat, și amabilitatea cu care ți se vorbește la telefon, ți se zâmbește la un ghișeu sau ți se mulțumește în general urmează un șablon bine stabilit, în care politețea, amabilitatea și răbdarea sunt la loc de cinste, iar uneori totul pare fals și prefăcut, am ajuns să prefer totuși acest sistem american versus cel românesc. Cu timpul am realizat că americanii sunt amabili sau îți zâmbesc nu așa cum cred unii doar din obligație , pentru că la urma urmei dacă la locul de muncă îi obligă poate conduita profesională, pe stradă sau în altă parte nu îi mai obligă nimeni să o facă atunci când îi întâlnești sau când îi întrebi ceva. O fac pur și simplu pentru că așa sunt obișnuiți și educați. A zâmbi și a fi amabil cred că face parte din codul universal al bunelor maniere. La fel cum nici pe români nu îi obligă nimeni să fie nepoliticoși nu văd cine i-ar obliga pe americanii să fie politicoși, altceva decât legea bunului simț. La urma urmei eu personal prefer zâmbetul așa zis prefăcut al americanului care îmi mulțumește de 10 ori sau își cere scuze, facându-mă să mă simt bine și să uit de problema pe care am avut-o, în schimbul privirii încruntate și caracterului arogant românesc, sau cel al funcționarului care te întreabă răstit " ce mai doriți ?!" care te face să nu îți mai dorești nimic .
Un american, pescar de meserie, a facut o dată o afirmație care mi-a plăcut foarte mult și care exprima un adevar fundamental și universal. În viață sunt două lucruri care nu te costă foarte mult să le faci dar care sunt de mare preț și folos : să ai hainele curate și să fi politicos.
Comentarii