marți, 1 iulie 2008

Alb sau negru- conteaza culoarea pielii?!


"Puteți să stați aici, sunteti OK, o să vă iau și pe dumneavoastră", îmi spuse vânzătoarea de culoare zâmbind, în timp ce încercam să mă mut la o altă casă, când am văzut că tocmai atârnase lângă casa de marcat semnul de ÎNCHIS. M-a servit politicos, am plătit și am plecat.

Suntem în America anului 2008 și cu greu cineva ar crede că doar în urmă cu 60 de ani, americanii de culoare erau separați de cei albi în autobuze, restaurante, școli, sau mai bine spus cam peste tot, fiind considerați a fi o rasă inferioară, pentru simplul fapt că aveau culoarea pielii diferită. Nimic mai mult.

Ne apropiem cu pași grabiți de alegerile din noiembrie și este posibil ca pentru prima dată în istoria Americii un om de culoare să ajungă președinte.

Americanii și chiar restul popoarelor civilizate sunt puse la încercare. Este oare America pregătită să accepte o astfel de provocare?! O întrebare a cărui răspuns probabil o să-l aflăm în această toamnă.
O astfel de întrebare, sau oricum una asemănătoare și-a pus și John Howard Griffin când și-a început celebrul sau experiment la sfârșitul anilor '50.
(foto: John H. Griffin)
John Howard Griffin a fost un scriitor și jurnalist, de rasă albă, care trăia în sudul Statelor Unite. In 1959, acesta decide să facă un experiment în urma căruia descoperă pe propria-i piele cum este să fi tratat și considerat cetățean de rasă inferioară, doar prin simplul fapt că ai culoare pielii diferită. Cu ajutorul unor medicamente și a unei lămpi cu ultraviolete, acesta își schimbă picmentația pielii din alb în negru. Toate celelalte date personale decide să le păstreze neschimbate: numele, profesie, origine, etc.
Acesta pleacă de lângă familia sa din Texas, și timp de șase săptămâni călătorește prin statele din sud, populate de negrii: Louisiana, Mississippi, Alabama și Georgia, pentru a face acest experiment.

Ceea ce a început ca un simplu experiment a sfârșit prin a-i schimba lui Griffin complet viața.

Lucruri care probabil astăzi par banale sau normale pentru noi, atunci erau foarte stricte. Cartea lui Griffin prezintă o multime de incidente, pe cât de banale pe atât de semnificative pentru viața de zi cu zi a unui om. Experiementul pe care scriitorul îl trăiește este șocant. Aproape peste noapte datorită culorii pielii îi este interzis accesul în numeroase locații până de curând frecventate fară probleme.
La un moment dat aflat într-o stație, o femeie mai în vârstă îi strigă poruncitor să vină să-i ia bagajul și să il care. Acesta ezită pentru moment, dar imediat își intră in rolul de negru și se conformează, primind câțiva cenți ciubuc pentru muncă.
Aflat într-un alt autobus, într-o zi acesta asistă la o scenă unde o femeie albă neavând loc în secțiunea pentru albi, șoferul încearcă să-l forțeze, fără succes însă, pe unul din călătorii de culoare, să-i cedeze locul, chiar dacă lângă el era un loc liber, pentru simplul motiv că femeia albă nu dorea să stea pe același scaun cu el.
Altă dată când întreaba unde poate să primească un pahar de apă, este îndrumat să caute câteva străzi mai deăparte la o cafenea pentru negrii, cu toate că în zonă erau și alte restaurante. Un alt incident petrecut în autobus este când într-o statie, soferul le spune să aibe grija la trepte celor care coboară. Sfatul era bineînteles adresat celor câteva persoane albe care se dădeau jos, acestia însa n-au schițat nici un semn de multumire. O femeie de culoare însă aflată mai în spate, care cobora și ea, imediat s-a grăbit și-a mulțumit soferului, făcându-l pe acesta să fiarbă de ciudă.
Griffin își ia atât de bine rolul în serios încât ajunge chiar să aibe cosmare noaptea, visând că oameni albi îl înconjoară din toate parțile și încearcă să-l ucidă.
Întreaga carte este presărată cu exemple despre modul în care cei de o altă culoare decât albă, erau tratați cu suspiciune sau dispreț.
Spre sfârșitul experimentului acesta întrerupe tratamentul cu medicamente și încearcă să reintre în pielea omului alb, apoi folosind machiaj își reintră în cea a personajului de culoare fiind extrem de revoltat la modul cum era tratat și privit, în cele două lumii extrem de diferite, despărțite de barierele rasiale.
Cosmarul său nu se termină nici după ce se reintoarce acasă unde revenind la viata normală începe să fie amenințat, de data aceasta, de către persoane reale din comunitatea unde trăia, care nu puteau fi de acord cu realitățile prezentate în cartea și-n articolele publicate.

În urma apariției cărții Black like me, în anii '60 s-a realizat un film cu același nume inspirat din experiența lui John Griffin, pe care vă invit să-l urmăriți.



3 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt fara indoiala impotriva discriminatiei rasiale, dar te intreb dupa cati ani ai petrecut in USA care este parerea ta despre latinii din Mexic si de afro-americani din USA?
Este revoltator cat de mult se profita de aceasta inferioritate a pielii,in mare parte traiesc din SSC cu n copii dar conduc numai masini de luxsi daca au ocazia iti iau gatul ziua in amiaza mare.
Este revoltator cat abuzeaza de asa zisa nedreptate care li se face. Am lucrat si lucrez cu persoane de alta culoare dar este revoltator cat de lenesi sunt si cat de mult abuzeaza de sistem si asta la un grad de cultura infima.
Ar trebui ca ei intre ei sa isi fixeze niste standarde si apoi dupa ce respecta aceste standarde si standardele societatii in care doresc sa fie acceptati sa judece atitudinea celor din jur.
Scuze daca sunt putin mai radical dar daca nu luam atitudine vom ajunge sa regretam ca ne-am lasat tara ca sa venim in USA.
Ca exemplu doar uita-te putin la voi in Chicago si da-mi un sfat daca dupa anumite ore sunt safe sa ies pe strada, chiar si cu masina!!!

Marian Petruța spunea...

In primul rand as incepe prin a mentiona cateva nume mai mult decat celebre: Martin Luther King,, Muhamad Ali, Michael Jordan,Oprah Winfrey, Eddie Murphy, doar cateva care mi-au venit pe moment in minte si cred ca lista ar putea continua, ajungand una foarte lunga.
In al doilea rand cred ca nu gresesc cand fac o comparatie despre cum am fost si mai suntem inca tratati noi, romanii, de catre alte popoare din Europa pentru simplul fapt ca o parte destul de mare din concetatenii nostri fac faptele pe care le fac pe unde ajung.
Apoi la randul nostu discriminam pe tiganii din Romania, sau discriminam chiar si pe cei care nu sunt, prin faptul ca-i catalogam "tigani" din diferite motive.
Problema acestor oameni cred ca tine in primul si in primul rand de educatie.
Atata timp cat acestia nu o sa fie ajutati sa urmeze o scoala,o facultate etc... si cand spun ajutati nu ma refer doar la a spune "au voie sa mearga la scoala nu-i opreste nimeni". Ma refer la a purta discutii in care ei sa fie ajutati sa priceapa ca fara educatie nu o sa poata iesi din conditia sociala in care se afla. Iar ajutandu-i pe ei ne ajutam si mai mult pe noi, pentru ca direct sau indirect suntem afectati de actiunile lor.
Si imi vine acumun exemplu cu un amic care provine dintr-o familie mai numeroasa , peste 10 copii, si cand era la scoala generala fiind bun la sport a fost ales, dupa o competitie judeteana, sa participe la o competitie nationala, dar nu a fost lasat de tatal sau pentru ca nu avea banii si vara la tara era o mana de lucru la munca campului, ratand astfel o posibila cariera sportiva... de ce? pentru ca tatal acestuia nu stia mai mult, facuse cateva clase primare , iar munca campului era mai importanta decat nu stiu ce "prostii" cu sportul... Acesta a ajuns totusi in america si de la ingrijitor de vaci la tara a ajuns sa aibe un business in america, o familie, etc....
Revenind insa la negrii din america, este adevarat ca unii profita destul de mult de pe urma sistemului, si nu contest acest aspect, am vazut personal asta, si nu pot fi de acord, dar am intalnit si oameni de culoare care sunt manageri de spitale, directori de institutii, preoti, profesori, etc..
Am observat un fenomen interesat in comunitatea romaneasca, lucru care este valabil si in alte comunitati, inclusiv cea a negrilor. Societatea de aici din america are tendinta de a se auto segrega sau izola. Cand spun asta ma refer la faptul ca oamenii au tendinta de a avea aceleasi locuri de munca sau obiceiuri cu cei din comunitatea in care traiesc. Daca ai venit in America mai mult ca sigur ca o sa traiesti si o sa muncesti la fel ca prietenii care sunt deja aici: la romanii se practica munca in constructii pentru barbati(parket, electric, etc...) security, taxi sau soferi pe tir sau de care giver (casa de batrani) babysiting pentru femei. Sunt si alte tipuri de joburi pe care le au romanii dar in principal daca unul este intr-un domeniu asta fac si ceilalti prieteni, cunoscuti.
Ei la fel se intampla si cu negrii daca acestia sunt intr-o zona populata doar de ei, au tendinta de a face aceleasi lucru ca si vecinii lor: droguri, arme, furturi,crime etc....
Daca mergi in suburbiile din sudul metropolei Chicago exista astfel
de zone mai periculoase unde se impusca ziua in amiaza mare si traficul de droguri este ceva obisnuit, mai la sud insa ceva mai departe in suburbii precum Matteson, Tinley Park sunt comunitati mari de afro-americani sau negrii cum vrei sa le zicem, dar care au slujbe bine platite, sunt proprietari de case de sute de mii de dolari, si in comunitatile unde locuiesc si-ar dori si albii sa traiasca la cat de bine arata.
Cat priveste standardele, da, ar fi ideal ca ei sa si le stabileasca si tot ei sa le urmeze, insa nu este chiar asa usor, este in firea umana sa faca ce este mai comod si mai usor, iar schimbarea stim bine ca este unul din lucrurile pe care oamenii o accepta mai greu pentru ca se simt mai putin confortabili cand trebuie sa faca lucruri altfel decat fac in mod curent.
Nu-i asa ca ar fi frumos ca romanii care pleaca in Europa sau vin aici in America sa fie baieti de treaba si sa faca doar lucruri bune de care cu totii sa fim mandrii?
Ne place si ne mandrim ca suntem romanii cand auzim de cate un Costel Busuioc de prin Spania care ne aduce atata reclama pozitiva, nu-i asa?! Dar in Romania inainte sa plece a fost prea putin bagat in seama si ajutat sa-si indeplineasca visul de-a canta.

Educatie, educatie, educatie este cred cuvantul de baza care sta la evolutia pozitiva a oamenilor indiferent de culoare, rasa, sex sau locatie pe acest pamant. Atata timp cat oameni nu o sa ajunga niciodata sa vada o piesa de teatru, o opereta, o galerie de arta,un muzeu, un spectacol cultural , etc.. cu siguranta ca o sa-i fie mult mai usor sa comita crime si alte faradelegi.

Anonim spunea...

Se pare ca mesajul meu a fost primit de tine corespunzator in proportie foarte buna dar in general mesajul meu este: " Daca vrei sa faci parte din aceasta famile ( tara ) pune mana si invata regulile casei si respecta-le intocmai ". E foarte valabil si pentru romanasii nostri care in parte , destul de considerabila dealtfel, se ocupa cu smecherii facand-ne numele de roman de ras, dar eu doar atata vreau sa subliniez ca nu este normal si civilizat ca de exemplu ziua in amiaza mare sa ma opresc la stop in anumite comunitatii din Chicago, Miami , Memphis, Denver etc si sa am de grija sa imi blochez portierele la masina si sa nu ma uit stanga dreapta sa fiu aware de ce se intampla in jurul meu , ca nu cumva , cuiva sa nu ii faca placere si sa scoata arma si sa verifice rezistenta masinii mele !
Ai o mare dreptate, am cunostinte de culoare, latini , romani , chinezi care sunt deosebiti si stii de ce? Pentru ca fac exact ceea ce vreau sa exprim aici: au intrat in casa asta , au invatat regulile, nu s-au asteptat ca America sa se adapteze dupa ei si dupa nivelul lor de educatie, si au progresat si multumesc societatii americane ca le-a oferit sansa sa isi puna in evidenta calitatiile pozitive ale caracterului lor.
Nu sunt sofer de tir, nu sunt security , nu lucrez in constructii s.a.m.d. dar de cand am venit in USA am avut bunul simt ca orice munca fac sa respect toate regulile acestei tari care si-a deschis portiile pentru mine si mi-a oferit sansa sa realizez ceva aici.
100 % nu exista scuza pentru a devenii drug dealer sau alte alea si pentru a pune un glont in corpul sotiei,fratelui altcuiva doar pentru faptul ca e mai slab de ingeri si munceste ca robul si nu e cool ca si ei.
Cred ca aceste probleme exista pentru ca incercam INTOTDEAUNA sa cautam SCUZE si nu MIJLOACE.
Sincer imi cer scuze ca sunt putin mai radical dar te anunt ceva: PLATESTI, PLATESC SI PLATIM MII DE DOLARI TAXE CA SA ACOPERIM NEVOILE CELOR CARE ISI BAT JOC DE LIBERTATEA SI SECURITATEA VIETII NOASTRE.
Scuze , stiu ca e dur dar du-te te rog in California si ai sa vezi cartiere intregi care traiesc din SSC si din Stamps si in realitate au sa iti rada in nas de nivelul tau de trai si nu au sa se ofere sa accepte un hard worker ( PE TINE ) in masina lor de lux.