miercuri, 5 noiembrie 2008

Grant Park Chicago locul unde s-a scris istorie

(foto: un suporter de-al lui Obama care a condus 5 ore din Michigan sa vina la Chicago)

Pe 4 Noiembrie, 2008 în Grant Park, din inima metropolei Chicago, s-a scris o pagină importantă din istoria Statelor Unite, dar nu numai. Parcul, botezat in 1901 după numele fostului președinte american, Ulysses S. Grant, a fost locul unde s-a celebrat alegerea primului președinte afro-american.
Dacã m-ar fi întreba cineva unde și în ce moment din istorie mi-ar fi plãcut sã trãiesc, pot spune cã acel moment sunt aceste alegeri presidentiale. Acolo, în Grant Park, alături de alți români sau cetãțeni de diferite rase, naționalitãți, sex și culoare, am asistat la un moment istoric.Dupã opt ani de guvernare republicanã America și-a pierdut rãbdarea, și-a asumat riscul și a dovedit încã o datã, dacã mai era nevoie, cã este țara unde s-a nãscut democrația. Un exemplu grãitor cã visul pãrinților constituției americane, al celor care au fondat democrația pe acest continent, este dus mai departe de poporul american, și cã în politica de aici oamenii de rând, și nu doar niște partide, decid cine conduce. Americanii au dovedit cã pot face diferența, cã pot avea un guvern al oamenilor, cu oameni dintre ei și pentru ei, iar acest lucru nu este doar o lozincã ci o realitate. Victoria lui Obama este o reflecție a ceea ce este America. Un popor și o națiune tânără, optimistă, care se uită cu încredere în viitor, fără să- i fie teamă să își asume riscuri sau să aibe visuri mărețe.
Această campanie începuta acum doi ani de zile, a fost una care la vremea respectivă nu beneficia de foarte mulți bani sau sprijin politic. Implicarea oamenilor simpli, care au făcut donații de cațiva zeci de dolari sau și-au oferit sute de ore de voluntariat în această campanie, am avut șansa să o văd cu proprii mei ochi. N-am să pot uita niciodată sutele de oameni care s-au oferit să lucreze voluntar, sau imaginea bătrânelului aflat în scaunul cu rotile, în Springfield, Illinois care a cerut celor din campania lui Obama, într-un limbaj greu inteligibil din cauza deficiențelor de vorbire, să fie trecut și el pe liste ca voluntar. Dorința lui mi s-a părut pe cât de imposibilă pe atât de extraordinară.
Profitând de o toamnă târzie, foarte călduroasă, aici pe malurile lacului Michigan lumea a ieșit la vot în număr record la fel ca peste tot în America. După ce au stat la coadă pentru a vota, americanii au purces cu mic cu mare, tânăr și bătrân, familii cu copii în brațe, oameni în scaune cu rotile, spre centru orașului. Străzile au fost inundate de de râuri de mii și zeci de mii de oameni care se îndreptau spre Grant Park. Majoritatea din ei purtând steagul american, pancarde, insigne sau tricouri cu Obama. Chiar dacă discursul era prevăzut să fie după ora 8 seara, oamenii au început să apară încă din primele ore ale după-amiezii. Peste tot mișunau ziariști și reporteri locali, naționali și internaționali. Aproape de intrare trei tineri de liceu purtau o pancardă imensă care exprima fenomenul Obama…OBAMANOMENON-ul !
Prezența numeroasă a Poliției locale cât și interdicția de a vinde sau consuma băuturi alcoolice în zona unde a avut loc evenimentul a dus la extrem de puține incidente atât în timpul cât și după desfășurarea lui.
După lăsarea serii pe fațada unui zgârie nor se putea citi USA. Scrisul era format din luminile lăsate aprinse la geamurile de la cateva etaje.
Cei prezenți în mulțime au fost nu doar cetățeni americani, ci și rezidenți, studenți , turiști sau chiar unii care erau ilegali în această țară. Unii au venit de la câteva sute sau chiar mii de kilometrii depărtare pentru acest eveniment. Un american de culoare împreuna cu soția, după ce au votat acasă la ei în statul Michigan, au condus 5 ore să fieprezenți la eveniment. Altul a venit din Alabama iar alții din țara vecină Canada.
L-am întrebat pe americanul din Michigan ce speranțe are de la votul pe care l-a dat. La fel ca și ceilalalți cu care am stat de vorbă, dorința lui era ca Barack Obama să iasă președinte, să unifice țara și oamenii, să ofere programe de asigurare de sănătate, de educație și să oprească războiul din Irak și Afganistan. L-am întrebat ce crede că se va întâmpla dacă va ieși John McCain și mi-a spus că nu știe cum va fi dar că este foarte sceptic în privința lui și a vicepresedintelui, Sarah Palin. La fel ca și americanii, românii care trăiesc aici speră ca această criză economică să fie rezolvată cât mai curând, iar cei care sunt ilegali să primească șansa de a intra în legalitate.
Voia bună se putea simți peste tot în mulțime, fețele oamenilor exaltau de bucurie. În momentul în care cei de la CNN au anunțat brusc că îl declară pe Barack Obama, următorul președinte al Statelor Unite, oamenii din mulțime au explodat pur și simplu în urlete de bucurie, plângeau, se luau în brațe și se felicitau pentru această incredibilă victorie. Chiar și celebra prezentatoare de televiziune Oprah Winfrey prezentă în mulțime a declarat că este unul din cele mai emoționante momente din viața ei. Întrebată ulterior cine a fost omul din fața ei, pe umărul căruia și-a rezemat obrazul, aceasta a declarat că nu-l cunoaște, fiind pur și simplu un om din mulțime.
Americanii au dovedit cã știu nu doar sã câștige ci sã și piardã. Discursul lui John McCain, făcut imediat după anunțarea câștigătorului, fiind un exemplu elocvent în acest sens. Excelentul mesaj de felicitare al candidatului republican, care a recunoscut că “prin vot poporul a vorbit” , dovedește cã America poate fi un exemplu de democrație pe care orice națiune poate sã-l urmeze.America a arãtat cã a fost, este și va fi într-un permanent progres. Cã este țara unde toate lucrurile sunt posibile, cã visul american nu a murit și cã el merge mai departe, chiar și în vremuri dificile din istorie.
Lacrimile reverendului Jesse Jackson exprimau bucuria unui întreg popor, dar mai ales visul lui Martin Luther King Jr. și-al afro-americanilor care și-au vãzut acest vis devenit realitate. În mai puțin de 45 de ani de la abrogarea dreptului de vot, afro-americanii au avut șansa sã aleagă primul om de culoare la Casa Albã.
America a dovedit cã a parcurs un drum lung, cã barierele rasismului chiar dacã n-au dispãrut complet ele pot fi depãșite, și cã în 2008 culoarea pielii este mai puțin importantã în America.
Chiar dacă nu va fi ușor, și o să fie nevoie mai mult decât un vis măreț să se rezolve problemele economice, războiul din Irak și Afganistan, sau celelalte probleme cu care se confruntă America, spiritul american a învins și va învinge din nou și de acum încolo.




8 comentarii:

OlegG spunea...

Merci pt bucatzica de realitate ca ne-ai adus-o!

Raul spunea...

Citez din articol: "Lacrimile pastorului Jesse Jackson exprimau bucuria"

Respectivul pastor e orbit de libertatea negrilor. Defapt ce s-a ales e un presedinte care nu e deloc crestin (aproba avorturile si casatoria intre persoane de acelasi sex PLUS multe alte probleme care sint impotriva Bibliei si invataturilor ei) si din punctul meu de vedere un pastor care e bucuros in aceste circumstante nu e deloc un crestin si e mai rau decat toata biserica pe care o conduce. Ar trebui sa stie mai bine!!

Marian Petruța spunea...

probabil no fi asa crestin ca bush, mccain si pailin & co care de cand sunt in functie au murit peste 4 mii de soladati americani, majoritatea in razboiul nejustificat din irak....
fanatismul religion nu a dus niciodata la ceva bun

Ovidiu spunea...

"..., si ca in 2008 culoarea pielii este mai putin importanta in America." - Pai daca nu e importanta de ce se fce atata tam-tam pe seama culorii pielii?
Dar de ce or fi negrii asa fericiti ca de fapt Obama nu e negru! E din parinti alb respectiv negru, pai si atunci de ce zicem ca e negru cand de fapt nu e nici una nici alta. Aici a constat avantajul lui si a stiut sa profite pe seama acestui lucru la maxim. Felicitari Obama si mult succes in drumul greu pe care ai pornit.

Marian Petruța spunea...

eu ma refeream in principal la albii care au votat cu Obama ca ei sunt majoritari si negrii minoritari, si tot timpul discriminarea a fost mai mare din partea albilor fata de negrii, cel putin de-a lungul istoriei....

Raul spunea...

Politica e murdara si ziaristica si mai murdara; ai un stil tare agresiv de a scrie Marian si din pacate agresiv fatza de oamenii buni. Incearca sa iei partea celui bun, de ce ai vrea sa stai cu cel rau de mina? Mai ales ca tu ar trebui sa stii cine e cel bun. Sa te ajut? Niciodata unul care e de acord cu avorturi, cu casatorii intre acelasi sex, cu deportarea emigrantilor (sa nu uitam unde stam si noi) si cu multe alte lucruri RELE nu va fi bun, decat daca il schimba Domnul. Nu scrie ca si cum ai taia in cei buni, doar ca sa tzii cu cei rai, nu merita pentru viatza ta. Ca ei acolo sus si asa nu au nici o treaba cu tine sau cu mine.

Marian Petruța spunea...

care sunt oamenii aceia "buni" din politica despre care spui ca am scris agresiv si n-ar fi meritat ?!
ar fi bine daca am trai intr-o lume unde lucrurile sa fie doar in alb si-n negru si sa le putem deosebi clar, din pacate exista si zone gri ....
Cine este bun, sau numai bun?!
sa inteleg ca Obama este raul si Mccain binele?
sa zicem ca eu gresesc, dar atunci ar trebui sa le spui si celor peste64 de milioane de americani care au votat din schimbarea!
Aia acolo sus, tocmai ca au o treaba cu mine sau cu tine,si cu toti ceilalti pentru ca daca pana acum mai erau dubii, acum s-a dovedit clar ca oamenii de rand pot sa produca schimbarea, oamenii de rand care sunt uniti pot face diferenta.


Astia sunt Republicanii cei "buni" ......?!

http://www.youtube.com/watch?v=O46CAysNAoM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=ZwJqAKIG_c8&feature=related

Marian Petruța spunea...

From Newsweek's Special Election Project comes the real Sarah Palin.
At the GOP convention in St. Paul, Palin was completely unfazed by the boys' club fraternity she had just joined. One night, Steve Schmidt and Mark Salter went to her hotel room to brief her. After a minute, Palin sailed into the room wearing nothing but a towel, with another on her wet hair. She told them to chat with her laconic husband, Todd. "I'll be just a minute," she said.
She raised William Ayers before the campaign signed off on it:

Palin launched her attack on Obama's association with William Ayers, the former Weather Underground bomber, before the campaign had finalized a plan to raise the issue. McCain's advisers were working on a strategy that they hoped to unveil the following week, but McCain had not signed off on it, and top adviser Mark Salter was resisting.
And she spent far more on clothes than was reported:

NEWSWEEK has also learned that Palin's shopping spree at high-end department stores was more extensive than previously reported. While publicly supporting Palin, McCain's top advisers privately fumed at what they regarded as her outrageous profligacy. One senior aide said that Nicolle Wallace had told Palin to buy three suits for the convention and hire a stylist. But instead, the vice presidential nominee began buying for herself and her family--clothes and accessories from top stores such as Saks Fifth Avenue and Neiman Marcus. According to two knowledgeable sources, a vast majority of the clothes were bought by a wealthy donor, who was shocked when he got the bill. Palin also used low-level staffers to buy some of the clothes on their credit cards. The McCain campaign found out last week when the aides sought reimbursement. One aide estimated that she spent "tens of thousands" more than the reported $150,000, and that $20,000 to $40,000 went to buy clothes for her husband. Some articles of clothing have apparently been lost. An angry aide characterized the shopping spree as "Wasilla hillbillies looting Neiman Marcus from coast to coast," and said the truth will eventually come out when the Republican Party audits its books.
Finally, Steve Schmidt (who reportedly picked Palin as VP) would not let her speak on election night.

McCain himself rarely spoke to Palin during the campaign, and aides kept him in the dark about the details of her spending on clothes because they were sure he would be offended. Palin asked to speak along with McCain at his Arizona concession speech Tuesday night, but campaign strategist Steve Schmidt vetoed the request