duminică, 3 iunie 2012

Tony Delciello: ultimul tocilar din Chicago

Acum cateva saptamani trecand pe o strada dintr-o suburbie vestica a metropolei Chicago privirea mi-a fost atrasa de un personaj rupt parca dintr-un film vechi. Un tocialar, in adevaratul sens al cuvantului, unul care ascute cutite si foarfeci. Un om dintr-o era ce practica inca o meserie pe care o credeam demult apusa, cel putin aici in America. Meseriasul impingea un carucior dotat cu o panza abraziva actionata mecanic de niste pedale. 
Numele lui este Tony Delciello, are 68 de ani, si iti dai seama repede ca este italian dupa accentual apasat cu care vorbeste limba engleza. A imigrat in America la mijlocul anilor ’60 din regiunea italiana Pescolanciano.A invatat meseria de a ascuti cutite de la alti mestesugari italieni, pentru a–si suplini veniturile. Ulterior dupa ce si-a pierdut locul de munca aceasta meserie a devenit o sursa continua de venit. Acum, de peste 30 de ani, din primavara pana in toamna colinda strazile umbrite de copaci, din suburbiile Chicago-ului, in cautarea de clienti carora sa le ascuta uneltele.

La sunetul clopotelului, ce sta atarnat de roata caruciorului, americanii ies in strada aducandu-si foarfecile, cutitele, topoarele sau ce mai au ei prin ograda, pentru a fi ascutite de masinaria magica a lui Tony. Acesta se opreste, cauta o suprafata cat mai dreapta unde sa-si instaleze caruciorul si apoi se aseaza pe scaun si incepe sa pedaleze piatra abraziva, ce in scurt timp incepe sa arunce in aer scantei la contactul cu metalul.

Ma apropiu si-l intreb de unde are o astfel de masinarie?! Tony imi spune ca asta este cel de-al treilea exemplar.El incepe sa povesteasca ca primul lui carucior , pe care-l mai are inca acasa are 90 de ani vechime, cel de-al doilea i-a fost furat acum cativa ani, iar cel de acum este mai nou, construit de catre un tamplar local. Numele sau, Tony Delciello, scris de mana cu rosu sta inscriptionat la loc vizibil pe carucior.

Cativa oameni se opresc si ei langa masinarie curiosi sa intrebe cum pot sa-l contacteze daca au nevoie de el.

Nu mai merg in zona aia, nu se mai merita. S-au schimbat locuitorii, oamenii nu mai ies afara sa le ascut uneltele” ii raspunde Tony lui Chris Celimos, un immigrant grec ce vroia sa afle cand ajunge si-n zona lui. Dezamagirea putea fi simtita in glasul italianului.

Meseriasii ambulanti puteau fi vazuti in Chicago inca de pe la 1847 cand imigrantii evrei, italieni sau greci isi ofereau serviciile, insirati fiind, de-a lungul strazilor din zona central a orasului. Una dintre pietele cele mai populare din Chicago pentru astfel de comercianiti era Maxwell Street Market care era deschisa 7 zile din 7. Acum, in 2012 Tony este probabil unul dintre ultimii tocilari ambulanti din zona care mai practica o astfel de indeletnicire. Nu este casatorit si nici nu are copii asa ca nu are cui sa mai predea stafeta, meseria lui disparand probabil o data cu el.

Prezenta lui Tony pe strazile din zona produce oamenilor nostalgie. El le reaminteste americanilor de vremea copilariei lor cand era la ordinea zilei sa vada asa ceva pe strazi. Imi amintesc si eu ca am vazut o astfel de masinarie acum cativa ani la unul din muzeele din Chicago. Sa vad insa inca una pe strada, in actiune, era o adevarata incantare.

Intre timp Tony a terminat de ascutit cateva perechi de foarfeci pentru care incaseaza 6 dolari. Un dolar pentru fiecare. Dupa parerea oamenilor pretul este mai mult decat accesibil.
Tony se ridica de pe scaun, isi scutura haine de particulele de metal, mai sta putin de vorba cu noi apoi isi ia caruciorul de maner si porneste agale pe strada in jos in cautarea de noi client, care vor fi atrasi probabil de suntelul clopotelului ce atarna de roata, si la fiecare rotatie de 360 de grade produce un: bling, bling, bling….



Niciun comentariu: