Constantin Brâncuși a dat în judecata Statele Unite și-a câștigat!
O filă de istorie mai puțin cunoscută, când arta a ajuns în boxa martorilor: Brâncuși și procesul care a schimbat lumea modernă de la sculptură la jurisprudență culturală
În 1928, într-o sală de judecată din New York, s-a rostit una dintre cele mai importante întrebări ale secolului XX: ce este arta? Nu într-un manifest artistic, nu într-un atelier parizian, ci într-un proces juridic în care protagonistul era sculptorul român Constantin Brâncuși, iar obiectul disputei — o formă alungită, din bronz polisat, intitulată Pasărea în spațiu.
Procesul Brâncuși vs. United States nu a fost doar o confruntare între un artist și autoritățile vamale americane. A fost un moment de cotitură în care dreptul, cultura și modernitatea s-au intersectat, iar arta abstractă a fost obligată să-și justifice existența în fața legii.
O pasăre care nu semăna cu o pasăre
În 1926, Pasărea în spațiu ajunge în portul New York pentru a fi expusă la Galeria Brummer. Funcționarii vamali privesc sculptura și decid: nu poate fi artă. Motivul? Nu seamănă cu nimic recognoscibil. Conform legii americane de atunci, doar operele figurative, care imitau realitatea, erau scutite de taxe. Sculptura lui Brâncuși este încadrată ca „obiect metalic manufacturat” și taxată cu 40% din valoare.
Această clasificare aparent banală ascundea o problemă mult mai profundă: statul refuza să recunoască modernismul.
Cronologia unei confruntări simbolice
1926 – Sculptura este reținută la vamă și taxată.
1927 – Brâncuși contestă decizia, sprijinit de colecționarul Edward Steichen.
1927–1928 – Procesul se desfășoară în fața Curții Vamale din New York.
26 noiembrie 1928 – Instanța recunoaște oficial sculptura ca operă de artă.
Deși aparent tehnic, procesul a devenit rapid o dezbatere despre sens, formă și libertatea expresiei artistice.
Artiștii în rol de martori
Sala de judecată s-a transformat într-un spațiu de dezbatere estetică. Martorii apărării nu au fost ingineri sau comercianți, ci artiști și critici de artă.
Edward Steichen, fotograf și proprietar al lucrării, a explicat judecătorilor că Brâncuși nu reprezintă o pasăre, ci ideea zborului, mișcarea pură, esența. Marcel Duchamp, figura emblematică a avangardei, a subliniat că arta modernă nu mai imită lumea, ci o reinterpretează conceptual.
Pentru prima dată, instanța a fost nevoită să accepte că lipsa figurativului nu înseamnă lipsa sensului.
O hotărâre care a făcut istorie
Decizia judecătorilor a fost revoluționară prin simplitatea ei: arta nu mai este definită exclusiv prin asemănare cu realitatea, ci prin intenție artistică și valoare estetică.
Această formulare a creat un precedent juridic care a permis recunoașterea oficială a artei abstracte în Statele Unite și a influențat modul în care instituțiile culturale au abordat modernismul în deceniile următoare.
Moștenirea unui proces
Privit din perspectivă contemporană, procesul Brâncuși pare inevitabil. Dar în 1928, el a fost un act de curaj intelectual. A pus în discuție limitele legii, rigiditatea instituțiilor și frica de nou.
Pentru Brâncuși, victoria nu a fost doar una juridică. A fost confirmarea unei viziuni: aceea că arta nu trebuie să descrie lumea, ci să-i dezvăluie esența.
Astăzi, Pasărea în spațiu nu mai este interogată de vameși, ci admirată în muzee. Iar procesul din 1928 rămâne un exemplu rar în care justiția a ținut pasul cu spiritul timpului.
Comentarii