- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Asa cum apare astazi, marea metropola Chicago, cu varfurile zgarie norilor inaltanduse spre cer sau oglindinduse in apa lacului Michigan, pare a fi pe aceste meleaguri de sute de anii. (foto: State street in anul 1907 ; Sears Tower - 2007) Denumit si "windy city" adica "orasul vanturilor", unii spun ca datorita vanturilor puternice care bat dinspre lac, iar altii datorita politicienilor care isi schimbau opinia dupa cum "batea vantul" , acesta nu doar ca abia lua fiinta acum cateva sute de ani, dar pe locul unde astazi intalnim autostrazi si zgarie norii, se afla un teren extrem de mlastinos, greu de traversat si respingator pentru potentialii locuitori.
Totusi primii exploratori care au ajuns in zona pe la 1673, Jacques Marquette, un misionar francez, si Louis Jolliet, un explorator canadian, au vazut in aceasta zona, un potential foarte mare. Motivul pentru care acestia vedeau zona extrem de atractiva era faptul ca aveau viziunea construirii unui canal care sa lege lacul Michigan de raul Mississippi, facand astfel posibil transportul maritim de marfuri si bunuri, dinspre oceanul Atlantic adanc inspre interiorul continentului american. A mai durat insa aproape doua sute de ani ca orasul sa ia fiinta. Mai exact pe 12 august 1833, cand a fost incorporat ca si oras, acesta avand o populatie de doar 350 de locuitori.
Denumirea de Chicago sau Checagou, a fost data de triburile bastinase de indieni Patawatomi , insemnand "ceapa salbatica" sau "sconcs", nu se stie cu exactitate care din ele. Istoricii insa cred ca numele Chicago inseamna oras "puternic" sau "extraordinar". Evolutia de mai tarziu a orasului tinde sa dea dreptate istoricilor in ceea ce priveste semnificatia numelui. Munca si devotamentul oamenilor care s-au stabilit aici, au facut ca de-a lungul timpului, orasul sa isi merite denumirea de puternic. Populatia orasului a crescut foarte mult intr-o perioada relativ scurta de timp, lucru datorat in mare parte si numarului mare de imigranti europeni, in special irlandezi, polonezi, suedezi si germani, ajunsi aici la sfarsitul anilor 1800. La inceputul secolului douazeci populatia orasului ajungand la 1,7 milioane de locuitori.
La distrugerea, apoi reconstructia si dezvoltarea rapida a orasului a avut contributie si incendiul devastator, denumit si "Marele foc", care in octombrie 1871 a distrus o treime din oras. Izbucnit nu se stie cu exactitate cum, cu toate ca legendele o acuza pe Mrs. O’Leary, focul a reusit, datorita secetei si vantului puternic, sa cuprinda in scurt timp o mare parte din casele si constructii, majoritatea din lemn, transformandu-le in cenusa sau ruine. Aproximativ trei sute de oameni au pierit in incendiu, cam 18,000 de cladiri au fost distruse, 100,000 de oameni au ramas fara locuinte, iar 1,600 de magazine, 60 de fabrici si 28 de hoteluriau fost de asemenea distruse. Cateva lucruri au ramas insa neatinse: curajul, vointa, energia si mai ales spiritul indestructibil al chicagooanilor. Drept dovada este omul de afaceri William D. Kerfoot, ramas peste timp in cartile de istorie, care a doua zi dupa incendiu, pe ruinele ramase din magazinul sau, a atarnat un semn cu inscriptia " Am pierdut totul, exceptand sotia, copii si energia".
La fel este si memorabila fotografie a lui Schock, Bigford & Company care a doua zi si-a redeschis taraba vanzand fructe, tigari si tutun clientilor, la vechile preturi, fara a incerca sa faca specula. (vezi pozele atasate)
Indemnul ziarelor din acea vreme, ca lumea sa nu plece din orasul aflat in ruine, suportul moral si in bunuri din toate zonele Americi, si chiar ale lumii, cat si dorinta multora de a reconstrui din temeli orasul, au facut ca in scurt timp Chicago sa devina si mai gradios de cum era inainte de incendiu.
Astfel Chicago devine locul unde se construiesc primele cladiri zgarie nor din America, datorita noi metode de constructie, folosind ca structura de baza scheletul metalic, care a revolutionat modul de construire al cladirilor.
O alta dovada a acestui nume de "oras de forta" o arata faptul ca la sfarsitul anilor 1800, Chicago devenise cel mai mare producator din lume in cel putin patru domenii: productia de cerealele, de chereste, de conservare a carnii si comertul prin posta.
~ Va urma
Cititi si :
Partea a 2-a
Partea a 3-a
Partea a 4-a
Partea a 5-a
Comentarii