Moș Crăciun din America a ajuns la 24 de copii din România

"Children are the living messages we send to a time we will not see." ~John W. Whitehead
Chiar dacă este vară și Mos Crăciun este undeva la Polul Nord, sau probabil undeva la plaja.... zilele trecute am primit câteva poze și scrisori de la niște copii din Romania pe care doresc să le împărtășesc cu voi.
Moș Crăciun a trecut oceanul pentru a duce cadouri la o școală dintr-un sat de lângă Brasov. Pe drum însă în lunga lui călătorie, pentru că s-au topit zăpezile, i-a predat ștafeta Iepurașului care a dus de Paște copiilor de la școala din Crizbav: haine, dulciuri, rechizite școlare, etc...

Acțiunea coordonată de mine, denumită Fii și tu un Moș Crăciun, este de mică amploare și a fost susținută financiar de mine și câțiva prieteni apropiați, extrem de receptivi și inimoși, an de an de când organizez această acțiune. Impactul însă poate fi extrem de mare în viața acestor micuți, care nu au nici o vină că posibilitățile materiale ale familiilor lor sunt limitate.
Ideea acestei acțiuni mi-a veni acum cațiva ani cănd eram student și unul din profesorii americani, a adus la cursuri niște săculeți micuți pe care cine dorea putea să-i ia și să-i umple cu dulciuri, jucării sau alte cadouri. Acestea urmau să fie date de Crăciun copiilor din familii sărace. Faptul că ne-a spus că nu poate concepe să treacă Crăciunul și să știe că sunt copii care nu primesc nici un cadou, m-a impresionat, gândindu-mă că și în România sunt atâția copii a căror părinți nu își permit să le cumpere cadouri copiilor.

Din 2004 încoace am incercat ca an de an să adun câteva sute de dolari cu care am reușit să facem bucurii copiilor din diferite zone ale țării.
Anul trecut aveam însă să constat că lipsurile sunt chiar mai mari în unele zone, nu doar ca există copii care nu primesc cadouri, dar unii nu au nici papuci sau haine întotdeauna să poată merge la scoală. Vestea mi-a fost dată de o prietenă care este învățătoare într-o localitate din zona Brasovului. Ea mi-a spus că unii din elevii ei nu vin la școală pentru că nu au haine sau încălțăminte.
Pare greu de crezut, mai ales ca noi cei care avem șansă să trăim aici în America, de multe ori nu mai avem unde să ne depozităm hainele sau papucii.
Dacă cheltuim sute de dolari de multe ori pe lucruri de care nu avem nevoie, mii de dolari când mergem în vacanță de ce n-am fi în stare să dăm macar 100 de dolari într-un an pentru a face o bucurie la câțiva copii care poate nici macar nu își amintesc ultima dată când au primit un cadou ?! Este o întrebare la care eu cel puțin nu i-am putut gasit nici o scuză, pentru a nu putea continua acțiunea, motiv pentru care încerc sa-i dau continuitate în speranta că voi face o diferentă in viața acestor copii, asa cum și altii au avut un impact asupra mea, dupa revoluție când au venit cu ajutoare in România, sau au venit să mă învețe limba engleză la Cluj, fară a pretinde nimic în schimb.

Am să vă las să vedeți și să citiți câteva din scrisorile de mulțumire ale copiilor, și câteva din pozele primite de curând de la ei.

















PS. Ne pregătim pentru următorul transport pentru care am cumpărat deja 12 geci de iarnă , papuci, pentru o parte din copii, și dulciuri. Cei care doresc să ni se alăture vă așteptăm să ne contactați, inclusiv cu sugestii sau păreri.

Citiți și articolele:
Filmul cu impachetarea cadourilor

Activitati din trecut
http://rousa.blogspot.com/2005/02/fi-si-tu-un-mos-craciun-2004-2005.html

Comentarii

Anonim a spus…
Draga Marian,
gestul ce l-ai facut pentru acesti copii din romania mi se pare extraordinar! Felicitari tie si prietenilor tai si ma bucur ca mai sunt romani ce se gandesc si la cei mai saracuti de acasa. Am sa te contactez sa imi spui cum pot sa dau si eu ceva bani si eventual daca ai nevoie de ajutorul meu.
And
Marian Petruta a spus…
multumesc de mesaj, orice suport/ajutor este binevenit atat aici cat si in Ro